In spatele ecranului: Ender's Game/Jocul lui Ender (2013)

Romanul futurist Jocul lui Ender scris de autorul Orson Scott Card a fost lansat în 1985 şi a devenit un clasic pe loc, câştigând râvnitele premii Hugo şi Nebula şi aprecierea a milioane de fani din întreaga lume. Este o aventură originală şi o poveste iniţiatică înălţătoare, iar datorită perspectivei profetice asupra viitorului tehnologiei şi a naturii umane a devenit un favorit al adulţilor şi copiilor în ultimele trei decenii. Romanul a fost tradus în 28 de limbi şi este inclus în materia programului Professional Reading al Puşcaşilor Marini americani şi pe lista a celor mai bune o sută de cărţi pentru adolescenţi a Asociaţiei Americane de Librării.

Producătoarea Lynn Hendee, preşedinta Chartoff Productions, a lucrat peste un deceniu la dezvoltarea cinematografică a romanului lui Card. Ea şi colegul său, Robert Chartoff, au legat o relaţie de prietenie cu Card de-a lungul anilor şi sunt ambasadorii scriitorului în industria filmului.

Pritzker, directorul executiv al OddLot Entertainment, a vânat drepturile de ecranizare ale romanului de când nepotul ei i l-a dat să-l citească cu sugestia că ar fi un film grozav. „Aşa a început aventura mea.” - spune Pritzker. „Nu numai că romanul poate să inspire o conversaţie antrenantă între un adolescent de 14 ani şi un adult, dar conţine toate elementele pentru realizarea unui film grozav. Abordează subiecte universale cu care se confruntă oamenii de toate vârstele. Acţiunea se desfăşoară într-un mediu unic şi palpitant în care se ţese o aventură fantastică.”

In spatele ecranului: Gravity 3D: Misiune in spatiu (2013)

La 600 km deasupra Terrei,

temperaturile fluctuează între 125 şi -64 de grade Celsius.

Sunetul nu este purtat.

Nu există presiune atmosferică.

Nu există oxigen.

Viaţa în spaţiu este imposibilă.

„Dintotdeauna m-au fascinat spaţiul şi explorarea lui.” - spune Alfonso Cuarón, regizorul, producătorul şi co-scenaristul thrillerului dramatic Gravity 3D: Misiune în Spaţiu. „Pe de-o parte, ideea de a te separa de planeta-mamă este romantică şi mitică, pe de altă parte nu are sens să fii acolo când viaţa e aici, jos.”

Scenariul Gravity 3D: Misiune în Spaţiu a fost scris de Alfonso Cuarón şi fiul său, Jonas, marcând prima lor colaborare. „Ideile lui Jonas m-au inspirat.” - spune Alfonso. „M-a intrigat percepţia sa asupra timpului într-o situaţie de viaţă şi moarte văzută prin prisma unui singur personaj. Dar faptul că acţiunea are loc în spaţiu ne-a deschis nenumărate posibilităţi metaforice.”

„Ideea de spaţiu ni s-a părut interesantă amândurora.” - spune Jonas Cuarón. „E un context în care nu poţi să supravieţuieşti, la mii de kilometri de casă, aşa că filmul reflectă perfect ideea de depăşire a obstacolelor şi de a-ţi găsi drumul spre casă. Am vrut să fie o poveste credibilă, realistă. Ca să descriem un scenariu posibil, cu toţii ne-am documentat despre explorarea spaţiului.”

In spatele ecranului: Lawless/In afara legii (2012)

Rulează în cinematografele noastre un film care mi-a atras atenţia. Și asta datorită distribuției consistente (Shia LaBeouf, Tom Hardy, Jessica Chastain, Jason Clarke, Mia Wasikowska, Guy Pearce şi Gary Oldman), dar și a momentului în care este plasată acțiunea, perioada Prohibiției (cu binecunoscuții ei gangsteri). Mi-am vârât puțin nasul în caietul de presă și am aflat câteva lucruri interesante despre echipa de pe platoul de filmare: regizorul John Hillcoat (The Road), celebrul muzician Nick Cave (responsabil cu scenariul și coloana sonoră), dar și despre actorii implicați în proiect. Mai avem și câteva cuvinte referitoare la locurile de filmare sau la paleta cromatică folosită. Lectură plăcută.

 ***

Lawless/În afara legii este un film cu gangsteri în care bine-cunoscutul regizor John Hillcoat (The Road) oferă publicului o felie din tumultoasa istorie a fărădelegilor din America. Filmul este povestea adevărată a faimoşilor răufăcători Bondurant: trei fraţi care fac contrabandă cu băuturi alcoolice şi care îşi încearcă norocul la visul american în statul Virginia, în era Prohibiţiei. Pelicula, ce are la bază relatarea ficţionalizată lui Matt Bondurant despre familia sa, are în distribuţie actori-vedetă din generaţia tânără - Shia LaBeouf, Tom Hardy, Jessica Chastain, Jason Clarke, Mia Wasikowska, Dane DeHaan, bucurându-se şi de prezenţa unor nume sonore precum Guy Pearce şi Gary Oldman. O poveste fascinantă despre crimă şi corupţie, loialitate şi iubire, brutalitate şi tandreţe, Lawless/În afara legii vine să completeze panoplia filmelor cu gangsteri.

Faimosul gangster Al Capone spunea că ”Prohibiţia nu a adus decât probleme” şi că ”Eu sunt ca oricare alt om. Nu fac decât să îndeplinesc o cerere a pieţei.” Cu toate că afacerile sale se desfăşurau în Chicago, cei trei fraţi Bondurant din Virgina ar fi fost complet de acord cu Al Capone. Fraţii de alamă, aşa cum fuseseră numiţi Howard, Forrest şi Jack conduceau o afacere cu băutură contrafăcută în Franklin County, Virginia, unde se zice că dealurile erau arămii de la culoare numeroaselor alambicuri ilegale.

Matt Bondurant la premiera Lawless

Cartea scrisă de Matt Bondurant a pornit de la dorinţa acestuia de a povesti uimitoarele aventuri ale bunicului său Jack şi a fraţilor acestuia Forrest şi Howard. Deşi romanul este inspirat de evenimente reale, el este totuşi o operă de ficţiune şi nu toate evenimentele relatate sunt reale. Aşa cum recunoaşte însuşi autorul, ”Această poveste este înspirată din anecdotele şi poveştile de familie, din titlurile din ziarele vremii şi înscrisuri judecătoreşti... Cu toate acestea, informaţiile istorice nu ne pot ajuta să înţelegem complet personajele principale ale poveştii, din punctul de vedere al situaţiei în care se află şi a gândurilor care îi năpădesc; toţi cei implicaţi au încetat de mult din viaţă şi există puţine izvoare scrise referitoare la existenţa lor. Nu există scrisori, iar bunicul meu nu a ţinut niciun jurnal. Principala mea sarcină în scrierea acestei cărţi a fost să umplu golurile din informaţiile existente. Am avut de-a face şi cu relatări ale familiei, dar acestea sunt vagi şi de cele mai multe ori amăgitoare, amestecate cu zvonuri, bârfe şi mituri... Intenţia mea a fost să ajung la adevărul din spatele acestor poveşti”.

In spatele ecranului: Brutele/Savages (2012)

Stimabili,

Dacă mi-ar fi spus cineva că o să îmi placă un film în care se alătură sistematic termeni precum ”cartel”, ”mexican”, ”droguri”, ”triunghi amoros” (cu acordul tuturor părților implicate), în timp ce capete tăiate împodobesc generos o dușumea în râuri de sânge, m-aș fi uitat cruciș. Și cum minunea s-a întâmplat (despre care garantez că va ține mai mult de 3 zile), m-am gândit să vă stârnesc puțin. Aveți mai jos câteva filmulețe menite să vă introducă și mai bine în atmosfera filmului, să depășim puțin faza de trailer.

Avem, așadar, un jaf la drumul mare, cu explozii, împușcături și tot dichisul. Oliver Stone e la treaba...

In spatele ecranului: Magic Mike (2012)

Olivia Munn, Alex Pettyfer, Matthew McConaughey și Channing Tatum vorbesc despre experiența Magic Mike. Vizionare plăcută!

In spatele ecranului: Ted (2012)

Stimați cititori,

V-am pus la dispoziție un filmuleț de prezentare a comediei Ted. Seth MacFarlane (regizor și scenarist), Mark Wahlberg și Mila Kunis ne introduc în atmosfera filmului, dezvăluind câteva aspecte din trăsăturile personajelor pe care le interpretează. Vizionare plăcută!

In spatele ecranului: We Need to Talk About Kevin (2011). Interviu cu Tilda Swinton

Stimați cititori,

We Need to Talk About Kevin este, fără îndoială, un film extrem de tulburător. Te prinde strașnic în mreje și mărturisesc că am petrecut ceva timp căutând răspunsuri, motive, explicații. Nu m-aș avânta să-l recomand femeilor însărcinate, asta e cert.

Aveți mai jos un interviu interesant cu Tilda Swinton (actrița principală și co-producătoare a filmului) care ne dezvăluie câteva aspecte din conturarea scenariului, precum și felul în care ea însăși vede filmul, paralela cu Rosemary's Baby neîntârziind să apară: ”We Need to Talk about Kevin are de-a face cu problema creșterii unui copil la fel cum Rosemary's Baby are cu a fi gravidă”. În plus, veți putea descoperi câteva aspecte extrem de interesante din viața actriței (vocația de scriitor, originea scoțiană sau faptul că s-a expus pentru o săptămână, câte 8 ore pe zi, într-o cutie de sticlă, la Serpentine Gallery, în fața a 22.000 de vizitatori... Lectură plăcută!

***

Michel Ciment și Yann Tobin: Nu sunteți doar actrița principală din We Need to Talk about Kevin, ci și co-producătoarea filmului. Cum a avut loc întânirea dintre Lynne Ramsay și cartea lui Lionel Shriver?

Tilda Swinton: O cunosc pe Lynne de mai mulți ani și am auzit că dezvoltă acest proiect. Citisem romanul. La momentul acela, nu-mi vedeam foarte clar rolul în film, fiindcă am tendința să cred că un film va fi mai bun dacă eu nu apar în el! Dar, la un moment dat în timpul scrierii scenariului, am văzut cum prinde formă acea experiență interioară intensă. Ca actriță (meseria mea), am început să fiu intrigată. După ce m-am jucat cu ideea de a angaja o actriță armeniană necunoscută, ne-am dat seama că e imposibil și că avem nevoie de cineva ușor de recunoscut. Am cedat în cele din urmă și am acceptat. Știam filmele anterioare ale lui Lynne și asta m-a determinat să vreau să lucrez cu ea. Are o viziune foarte interesantă și o capacitate de a crea o atmosferă de discomfort. Mă atrăgea. Romanul este în realitate discursiv, având o formă epistolară. Este alcătuit din scrisori din partea mamei către tată, și mult timp avem impresia că sunt despărțiți, fiindcă ne întrebăm de ce nu e prin apropiere. Este un roman despre expresie, despre încercarea de a explica evenimentele și de a le contextualiza. Într-un anumit sens, este o lucrare politică care vorbește despre mandatul lui Bush, dar am știut de la început că nu va face parte din film, deoarece voiam să fie un univers intim, visceral, legat de experiența acestei femei. 

In spatele ecranului - Rock of Ages (2012) - Note de productie

Stimați cinefili,

Mărturisesc că Rock of Ages e departe de ce mi-aș fi dorit să fie, iar motivul articolului de față e dat, mai degrabă, de curiozitatea de a afla câteva lucruri inedite din spatele marelui ecran. În ciuda scenariului subțire asemenea unui șpriț de vară și a unor glume care mi-au stârnit prea multe zâmbete, au fost și câteva faze drăguțe pe care le-am primit cu bucurie. Dar, mai presus de orice, a fost o stare amețitor de plăcută creată de propriile-mi amintiri...Căci mintea și sufletul vibrau nu la ceea ce vedeau pe ecran, ci la gânduri jucăuș-nostalgice printre acorduri de rock...

Odată cu acest articol am aflat lucruri interesante: nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap că Tom Cruise ar putea avea un ambitus de 4 octave sau că Alec Baldwin și-a ”închis radioul” de prin anii '80, având o preferință clară spre muzică clasică. Lectură plăcută!

***

Musicalul de succes de pe Broadway ajunge acum pe marele ecran, în regia lui Adam Shankman, care este şi producător executiv. Shankman, care a crescut în Los Angeles, s-a simţit ca acasă pe platouri. "Tata era impresar în industria muzicală şi avea biroul pe Strip," spune el. "Am cunoscut mulţi artişti. Făceam coregrafia videoclipurilor muzicale în 1987, aşa că era o lume pe care o înţelegeam şi o iubeam, de aceea n-am putut refuza ocazia de a da timpul înapoi."

Esenţa filmului e o clasică poveste de iubire, împletită cu clasicele, tipic hollywoodienele visuri de faimă. Sora lui Shankman şi producătoarea asociată, Jennifer Gibgot, elaborează: "Ca atâţia oameni din L.A., tinerii îndrăgostiţi din Rock pentru totdeauna au venit aici sperând să dea marea lovitură şi crezând că va fi uşor. Dar se dovedeşte că e mult mai greu decât credeau să persevereze pe calea asta, să continue să creadă în ideile care i-au atras aici."

Filmul arată şi o altă faţă a monedei: ce însemna să obţii faima şi bogăţia de care profitau trupele glam ale anilor '80 fără jenă sau inhibiţie. Producătorul Garrett Gran, născut şi crescut în Los Angeles, care a copilărit cu muzica aceasta şi idolatrizând aceşti artişti, accentuează ideea: "Era important să înfăţişăm perioada într-un mod autentic, să surprindem tonul, atmosfera, cât mai mult cu putinţă, ca să putem aduce un omagiu autentic starurilor rock... Nu, de fapt zeilor rock ai acelei generaţii."

In spatele ecranului: Alfred Hitchcock in fotografii

Stimați cinefili,

Dacă tot este săptămâna Hitchcock pe blogurile noastre (la inițiativa neobositului Marian Iuga de la filmsinopsis.ro), m-am gândit să vă împărtășesc câteva din fotografiile pe care le-am adunat de-a lungul timpului. Le-am grupat în 4 categorii: pe platourile de filmare, Hitchcock și animalele, familie și eterna ”diverse”. Le cer scuze celor care le știau deja!

1. PE PLATOURILE DE FILMARE:

Mister Hitchcock și Tippi Hedren

Cu Ingrid Bergman pe platourile Notorious (1945)

In spatele ecranului: The Ides of March/Ziua tradatorilor (2011) - Note de productie si casting

Stimați cinefili,

Aveți în rândurile de mai jos câteva elemente din culisele dramei The Ides of March, film care m-a încântat (poate și datorită șarmului lui Gosling). Actorii (Ryan Gosling, Philip Seymour Hoffman, Paul Giamatti, Marisa Tomei, Jeffrey Wright, Evan Rachel Wood) vorbesc despre personajele lor, dar și despre colaborarea cu George Clooney, regizorul-actor despre care se știe că este deosebit de glumeț, chiar el spunând: „Mi s-a dat acest rol pentru nimeni nu-l voia. Nu e cel mai amuzant rol.” Tot George Clooney spune: “Nu e prea amuzant să te regizezi pe tine însuţi. De exemplu, în scenele cu discursurile lui Morris nu mă gândeam decât la camera care intră prea devreme şi că trebuie s-o iau de la capăt.” Lectură plăcută!

 ***

George Clooney, scenarist şi regizor nominalizat la Oscar şi Globurile de Aur a strâns laolaltă o distribuţie de actori de frunte ai generaţiei noastre pentru a da viaţă acestui thriller fascinant. Actorii însumează împreună 13 nominalizări la Oscar, 3 premii Oscar, 23 de nominalizări la Globurile de Aur şi 6 Globuri de Aur câştigate.

Filmul urmăreşte traseul unui tânăr ataşat de presă care cade pradă jocurilor de culise politice, manipulărilor profesioniştilor veterani în domeniu, dar şi seducţiei unei tinere stagiare.

In spatele ecranului: Madagascar 3. Fugariti prin Europa (2012) - 2 filmulete

DreamWorks Animation SKG prezintă

O producţie PDI/DreamWorks

MADAGASCAR 3: FUGĂRIŢI PRIN EUROPA

 MADAGASCAR 3: EUROPE’S MOST WANTED

Producători Mireille Soria, Mark Swift

Regia Eric Darnell, Conrad Vernon, Tom McGrath

www.madagascarmovie.com

Voci: Ben Stiller, Chris Rock, David Schwimmer, Jada Pinkett Smith, Sacha Baron Cohen, Cedric The Entertainer, Andy Richter, Frances McDormand, Bryan Cranston, Martin Short, Jessica Chastain

Sinopsis: Leul Alex, Zebra Marty, Hipopotămiţa Gloria şi girafa Melman încă se luptă să-şi găsească drumul înapoi spre casă, în iubitul lor New York, însoţiţi, desigur, de Regele Julien şi de Maurice şi Pinguinii. Aventurile lor comice îi poartă acum prin toată Europa, unde găsesc ascunzătoarea perfectă: un circ ambulant, pe care simpaticii noştri eroi îl reinventează, în stil Madagascar, evident!

Premiera: 15 iunie 2012

Cum mi s-a părut: un spectacol vizual desăvârșit, alert, glume inspirate, coloană sonoră antrenantă și efecte 3D extrem de reușite. Un deliciu pentru copii, dar și pentru adulții care îi însoțesc.

Mai jos, aveți două filmulețe:

In spatele ecranului: Intouchables (2011) - Interviu cu regizorii Olivier Nakache si Eric Toledano

Stimați cinefili,

Acum ceva vreme, Teo de la CineMagazin mi-a făcut deosebita plăcere de a recenza Invincibilii special pentru Cinematecă (cronica o puteți găsi aici). La îndemnul ei (foarte convingător!), am vizionat filmul, iar impresia generală a fost una deosebit de plăcută. Un amestec îmbătător de veselie, optimism, un imbold de care aveam nevoie, ungându-mi mentalul mai abitir decât orice altă cremă.

Motivată de starea mai mult decât agreabilă pe care mi-a indus-o pelicula Invincibilii, vă pun la dispoziție, în rândurile de mai jos, un interviu interesant cu regizorii: Olivier Nakache și Eric Toledano. Astfel, veți putea afla câteva lucruri din culise: de unde le-a venit ideea, cum a decurs întâlnirea cu Phillippe Pozzo di Borgo (omul a cărui poveste i-a inspirat) cum i-au selectat pe cei doi actori precum și felul în care au colaborat ei în timpul filmărilor sau ce scene le-au dat emoții. De exemplu, Omar a avut iniţiativa de a slăbi 10 kg şi de a-şi întări musculatura fără a întreba regizorii, gândindu-se că un tip din ghetouri e mai slab în realitate. Lectură plăcută!

***

De unde v-a venit ideea pentru realizarea filmului INVINCIBILII?

OLIVIER NAKACHE

Olivier Nakache: Totul a început în anul 2003. Într-o seară ne uitam la un documentar care ne-a marcat pe amândoi: Despre viață și moarte. Era vorba despre întâlnirea foarte improbabilă dintre Philippe Pozzo di Borgo, rămas invalid în urma unui accident de parapantă şi Abdel, un tânăr dintr-un ansamblu de locuinţe sociale, angajat să aibă grijă de el. La acel moment, abia terminasem de filmat Je prefere qu'on reste amis (cunoscut şi sub numele de "Just friends"). Probabil că nu eram suficient de maturi să abordăm subiectul la vremea aceea, însă documentarul ne-a rămas în minte. De multe ori ne uitam la el repetitiv.... şi, după "Tellement Proches" (cunoscut şi sub numele de "So close"), am considerat că poate a sosit timpul pentru a începe să scriem scenariul.

In spatele ecranului: Snow White and the Huntsman (2012) - Costumele, efectele speciale si locurile de filmare

Stimați cinefili,

M-am gândit să schimb puțin registrul acestei rubrici pentru ediția prezentă și să intrăm în fascinanta lume a costumelor și a efectelor speciale. Veți descoperi în rândurile de mai jos câteva lucruri interesante despre Albă ca Zăpada și războinicul vânător: ce efecte s-au folosit pentru pitici, ce sursă de inspirație au avut costumele, cum a fost realizat omul oglindă, unde au fost făcute filmările, plus câteva statistici interesante (de exemplu, 90% din cadre au fost trase în decoruri reale sau pentru a acoperi un măr din curtea castelului a fost nevoie de aproape 15.000 de flori artificiale de măr și, pentru a le prinde în copac, s-au folosit cam 60 de mii de capse; în total, au fost aduși peste 1500 de copaci). Lectură plăcută!

***

COSTUMELE

Regizorul Sanders și echipa lui au ales cu mare grijă șefii echipelor de creație; astfel, Colleen Atwood, laureată cu Oscar pentru Alice in Wonderland, Chicago și Memoirs of a Geisha a fost cea care a primit misiunea dificilă de a aduce în fața spectatorilor contemporani personajele clasice și atât de îndrăgite. Regizorul spune: “Colleen are mult mai multă experiență decât noi toți la un loc. A fost extraordinar că a acceptat să lucreze cu noi, pentru că garderoba e extrem de importantă în acest film; dacă hainele nu sunt suficient de fantastice, dar și suficient de realiste, atunci actorii nu mai primesc ajutorul de care au nevoie ca să intre în pielea personajelor lor.”

Pentru creatoarea de costume, simbolistica fiecărei ținute a fost esențială, iar pentru inspirație s-a îndreptat către muzee. Colecția Wallace, din Londra, care găzduiește o impresionată colecție de arme și armuri, pe lângă opere de artă, mobilă sau porțelanuri, a fost punctul central al documentării. Atwood a mai căutat inspirație apoi în Turcia, la Istanbul: “Am stat câteva zile acolo, pentru a cumpăra materiale și tot felul de ornamente. Mi-a fost de folos pentru materiale, care sunt produse manual.”

In spatele ecranului: Dark Shadows (2012) - Note de productie

Stimați cinefili,

Bine ne-am regăsit la o nouă ediție a rubricii În spatele ecranului, cu ocazia celei de-a opta colaborări Tim Burton -Johhny Depp. Vă las să descoperiți în rândurile de mai jos câteva elemente interesante: ce spun actorii despre rolurile pe care au trebuit să le interpreteze, cum a văzut Tim Burton colaborarea cu aceștia (un element picant fiind tocmai cel legat de soția sa, Helena Bonham Carter, despre care el spune: ”Nu ştiu cât de flatată a fost să i se ofere rolul unei psihiatre în declin şi alcoolice, dar cineva trebuie să joace şi rolurile astea, nu?”), descrierea făcută de Johhny Depp anilor '70 ("poate cea mai inestetică perioadă din istoria umanităţii, o perioadă în care oamenii tolerau orice: de la păpuşi oribile la bijuterii croşetate, macrameuri şi lămpi Astro"), dar și despre apariția lui Alice Cooper în film (Tim Burton: ”Alice Cooper era în mare vogă în acea epocă, aşa că se potrivea cu atmosfera filmului. Înfricoşător e că şi acum arată exact la fel precum arăta atunci. De fapt, avem un disc cu Rolling Stones, cu el pe copertă, din acea epocă, şi cred că arată mai bine acum decât atunci. Este foarte, foarte ciudat".) Lectură plăcuta!

 ***

Un vampir reticent, cu o carismă incredibilă. O străină misterioasă, irezistibil atrasă de el. O cochetă geloasă, care te vrăjeşte la propriu şi la figurat. O familie bizară într-un vechi şi sinistru conac, cu secrete inimaginabile la fiecare colţ.

Acestea sunt câteva caracteristici ale extrem de popularului serial de televiziune din anii '60, care a distrus şablonul programelor de televiziune. Într-o epocă marcată de tulburări sociale teribile, Umbre întunecate a schimbat radical modelul serialelor comerciale cu amestecul său unic de melodramă gotică, mister şi romantism. Brusc, tinerii alergau de la şcoală ca să urmărească răsturnările de situaţie din familia Collins. Fără DVD-uri şi chiar fără aparate video ca să înregistreze episoadele ratate, Umbre întunecate a devenit chintesenţa "programului fix" pentru generaţii de admiratori, care încă îl consideră un serial emblematic.

Unul dintre pasionaţii serialului era Tim Burton, care, la rândul său, a distrus şi el câteva tipare, devenind un realizator de filme renumit pentru stilul său creativ şi unic. El spune: "Serialul avea o atmosferă aparte. Era comercial, dar era bizar, supranatural."

In spatele ecranului: Midnight in Paris (2011) - Actorii si Regizorul

Stimați cinefili,

Rubrica de astăzi zăbovește asupra peliculei Midnight in Paris, motivată fiind de profunda simpatie pe care i-o nutresc. În rândurile care urmează, veți afla câteva lucruri despre echipa implicată, ce crede Woody Allen despre actori (și reciproca, desigur), cum a ajuns Carla Bruni să facă parte din distribuție, precum și alte lucruri interesante. Pentru a vă stârni curiozitatea, Woody Allen spune despre Marion Cotillard că ”are un chip frumos, nu mă satur privindu-l”. Lectură plăcută!

Midnight in Paris este declaraţia de dragoste a lui Woody Allen pentru Oraşul Luminilor, pe care îl consideră a fi egalul altui mare oraş al lumii, New York. “Fireşte că sunt ataşat de New York, pentru că m-am născut şi am crescut acolo”, spune regizorul, ”dar, dacă n-aş fi trăit la New York, Parisul ar fi fost cu siguranţă locul unde mi-ar fi plăcut să stau.” Este a doua oară cînd regizorul filmează la Paris, după segmentul din filmul colectiv Everyone Says I Love You. “La fel cum am făcut şi cu New York, îmi face o imensă plăcere să arăt publicului Parisul aşa cum îl văd eu. Am vrut să-l prezint prin prisma mea personală, să-mi proiectez propriile trăiri asupra lui.”

Gil (interpretat de Owen Wilson) este un scenarist de la Hollywood care aspira să devină un scriitor serios când era mai tânăr. Idolii săi erau marii romancieri americani Hemingway şi Fitzgerald, şi îşi dorise să devină şi el un romanicer în tradiţia lor. Dar ceva s-a întîmplat pe parcurs şi Gil a intrat pe alt făgaş, descoperind că are talent la scenarii de film, lăsându-se, astfel, prins într-o rutină foarte bine plătită, dar care nu-l satisface suficient, şi care a descoperit că-l deranjează. “A descoperit că a căzut victimă a acelei vechi glume de la Hollywood: am aţipit lîngă piscina mea personală şi... cînd m-am trezit, trecuseră zece ani”, spune Woody Allen.

In spatele ecranului: Carnage/Doamne, ce macel! (2011) - Actorii

Stimabili,
Iată-ne, așadar, la o nouă ediție a rubricii În spatele ecranului. Zăbovesc astăzi asupra lui Carnage, nefiind vorba doar de Roman Polanski în sine, ci de o tehnică aparte de a face o peliculă de 90 de minute: filmată în timp real, fără elipse, tranzițiile înfăptuindu-se cu camera deschisă. 2 săptămâni de repetiții intense, bine primite de actori, a căror interacțiune a fost deosebit de strânsă. Vă las în compania unor impresii de la locul faptei.


Carnage/Doamne… ce măcel! e o comedie caustică despre diferenţe de opinie în educarea copiilor. După ce doi băieţi se bat la joacă, părinţii “victimei” îi invită pe părinţii ”bătăuşului”să aibă o discuţie despre acest incident. Ceea ce începe ca o întîlnire amabilă se transformă rapid într-un război al vorbelor grele, cei patru părinţi arătându-şi, astfel, adevărata faţă. Un măcel din care nimeni nu va ieşi nevătămat.

Distribuția: Kate Winslet, câştigătoare de Oscar (Mildred Pierce, The Reader), Christoph Waltz, laureat şi el cu Oscar (Water for Elephants, Inglourious Basterds) pentru rolurile Nancy şi Alan Cowan și Jodie Foster, câştigătoare de Oscar (Panic Room, The Silence of the Lambs) şi John C. Reilly (We Need to Talk About Kevin, Magnolia) pentru rolurile Penelope şi Michael Longstreet.

Filmul are la bază piesa de teatru “Doamne, ce măcel!” (“God of Carnage”), de Yasmina Reza. Aclamată deopotrivă de public şi de critici, piesa a fost jucată cu casa închisă la Paris, Londra, dar şi pe Broadway, după premiera din 2006, şi a cîştigat o serie de premii importante,printre care se numără premiile Olivier şi Tony. 

In spatele ecranului: Snow White and the Huntsman (2012) - Pe platourile de filmare

Estimados,

Îmi face o deosebită plăcere să vă prezint câteva secvențe de pe platourile de filmare a superproducției Snow White and the Huntsman, programată a fi lansată în cinematografe pe data de 1 iunie 2012, inclusiv în țara noastră dragă. Vizionare plăcută!

Avem aici o bătălie de proporții:

In spatele ecranului - Florence and the Machine înregistreaza Breath of Life (parte din coloana sonora a filmului Snow White and the Huntsman)

Nu știu alții ce gândesc, dar eu, când o ascult pe Florence, simt cum îmi tresaltă ființa de plăcere. E greu de descris efectul pe care muzica acestei femei îl are asupra mea; aș încerca două cuvinte: Armonie și Vrajă. Un glas parcă venit din alte sfere! Comparată fie cu Kate Bush, PJ Harvey sau Björk, aș vrea să nu o asemuiesc cu altcineva, deși toate cele 3 doamne de mai sus îmi sunt teribil de dragi. Stilul ei a fost descris adesea ca ”întunecat, robust și romantic”.

După ce Florence and the Machine au înregistrat o melodie care a făcut parte din coloana sonoră a Twilight Saga: Eclipse (Heavy in Your Arms), acum ne încântă cu ”Breath of Life”, parte componentă din coloana sonoră a filmului ”Snow White and the Huntsman”, preconizat a fi lansat în cinematografele noastre pe data de 1 iunie 2012 (stați pe-aproape, vom avea concurs cu invitații). Vă las în compania acestui film scurt cu Florence Welch, unde puteți vedea câteva imagini de la înregistrări, plus câteva cuvinte la adresa filmului, despre care cântăreața spune că ”e mai mult din perspectiva reginei”.

In spatele ecranului: The Raven (2012) - Actorii

Stimați cititori,

Bun venit la o nouă ediție a rubricii ”În spatele ecranului”, despre care mă văd nevoită să mărturisesc că îmi devine din ce în ce mai dragă. Vă las să descoperiți câteva lucruri despre actorii implicați în proiect, ce spun John Cusack, Luke Evans, Alice Eve (care, claustrofobă fiind, a trebuit să joace o scenă închisă într-un sicriu!) și Brendan Gleeson despre personajele întruchipate și despre modul în care contribuie ele la conturarea poveștii. Menționez, cu sinceritate, că mi-a făcut mult mai mare plăcere documentarea și împărtășirea unor date despre actori decât vizionarea în sine a filmului, care m-a dezamăgit într-o oarecare măsură! Cred că va urma o recenzie săptămâna viitoare pe tema asta. Până atunci, vă las în compania rândurilor de mai jos.

Găsirea actorului potrivit a fost un proces care a durat mulţi ani, iar John Cusack a fost numele pe care şi-l doreau cu toţii, însă programul actorului tot nu-i permitea să intre în acest proiect. “L-am văzut pe John într-o mulţime de comedii cu adolescenţi”, spune Aaron Ryder, unul din producători. “Dar ceea ce mi se pare fascinant la el e faptul că poate să impresioneze nu numai în comedii, ci şi în filme de gen sau thrillere, precum '1408' sau '2012.'”

Cusack spune şi el: “Poe a fost un geniu veritabil, unul extrem de rar. A fost o onoare pentru mine să obţin un asemenea rol şi să dau viaţă unei figuri istorice.”

Actorul a aprofundat viaţa lui Poe, învăţînd cît a putut de mult despre viaţa şi personalitatea lui: “Am citit cărţi, precum cea a lui Peter Ackroyd, “Poe: A Life Cut Short”, dar şi altele. Am stat de vorbă cu diverşi experţi şi am căutat un consens legat de trăsăturile lui de caracter, pentru a putea completa portretul său real.” Ryder adaugă: “Ştie despre Poe mai multe decît mi-aş fi imaginat vreodată că ar putea şti un singur om. Şi-a schimbat felul de a se purta, şi-a schimbat felul în care arată.”

In spatele ecranului: The Iron Lady (2011)

Stimați cititori,


Mă bucură tare mult întâlnirea noastră la cea de-a doua ediție a rubricii ”În spatele ecranului” (și sper să îi pot da o viață cât mai lungă!). Astăzi voi încerca să vă dezvălui câteva aspecte legate de pelicula ”The Iron Lady”, structurând articolul în 4 părți: interviu cu regizorul, urmat de scenarist și, bineînțeles, de câteva cuvinte rostite de Meryl Streep vizavi de rolul interpretat și de trările care au încercat-o atunci când s-a aflat la tribuna Camerei Comunelor. Iar pentru cei care doresc sa afle mai multe despre cea supranumită ”Doamna de Fier”, cu cel mai lung mandat de prim-ministru britanic din secolul al XX-lea, avem câteva elemente biografice în partea de final. Cu mulțumiri celor de la New Films România, care mi-au pus la dispoziție un material foarte interesant!

1. Întâlnire cu Phyllida Lloyd – regizor

Cum s-a născut proiectul Doamna de Fier?
A demarat acum doi ani, când Abi Morgan şi Pathé mi-au trimis scenariul. Am fost încântată să constat că nu era vorba de un biopic convenţional. Adesea, filmele biografice sunt dificil de realizat, fiindcă trebuie să te distanţezi faţă de cronologia evenimentelor. Dar scenariul a evitat dificultatea, mai ales în privinţa personajului Margaret la bătrâneţe.

Margaret Thatcher este percepută ca un politician care dezbină. Cum aţi tratat aspectul acesta?
Nu a fost un film politic, ci de o poveste aproape shakespeariană, destinul unei conducătoare pe cât de extraordinare, pe atât de imperfecte. Este vorba de putere şi de pierderea puterii. Ce se întâmplă când o viaţă trepidantă, în întregime consacrată muncii, ajunge la sfârşit? Povestea este universală şi reflectă vieţile noastre, ale tuturor. Când ajungem la finalul carierei, cum înfruntăm vârsta şi handicapul?