In spatele ecranului: Ender's Game/Jocul lui Ender (2013)

Romanul futurist Jocul lui Ender scris de autorul Orson Scott Card a fost lansat în 1985 şi a devenit un clasic pe loc, câştigând râvnitele premii Hugo şi Nebula şi aprecierea a milioane de fani din întreaga lume. Este o aventură originală şi o poveste iniţiatică înălţătoare, iar datorită perspectivei profetice asupra viitorului tehnologiei şi a naturii umane a devenit un favorit al adulţilor şi copiilor în ultimele trei decenii. Romanul a fost tradus în 28 de limbi şi este inclus în materia programului Professional Reading al Puşcaşilor Marini americani şi pe lista a celor mai bune o sută de cărţi pentru adolescenţi a Asociaţiei Americane de Librării.

Producătoarea Lynn Hendee, preşedinta Chartoff Productions, a lucrat peste un deceniu la dezvoltarea cinematografică a romanului lui Card. Ea şi colegul său, Robert Chartoff, au legat o relaţie de prietenie cu Card de-a lungul anilor şi sunt ambasadorii scriitorului în industria filmului.

Pritzker, directorul executiv al OddLot Entertainment, a vânat drepturile de ecranizare ale romanului de când nepotul ei i l-a dat să-l citească cu sugestia că ar fi un film grozav. „Aşa a început aventura mea.” - spune Pritzker. „Nu numai că romanul poate să inspire o conversaţie antrenantă între un adolescent de 14 ani şi un adult, dar conţine toate elementele pentru realizarea unui film grozav. Abordează subiecte universale cu care se confruntă oamenii de toate vârstele. Acţiunea se desfăşoară într-un mediu unic şi palpitant în care se ţese o aventură fantastică.”


I-a recomandat cartea colegei sale Linda McDonough, vicepreşedinta OddLot Entertainment, şi altei echipe de producători a filmului. McDonough a fost cucerită de inteligenţa şi perspicacitatea poveştii despre un băiat înzestrat în lumea simplistă a milităriei. „Este o poveste captivantă care inspiră discuţii despre conducere, rezolvarea conflictelor şi empatie.” - spune producătoarea. „Iar tinerii adulţi se identifică cu sentimentul de izolare, de marginalizare. Lumea este înfricoşătoare când te simţi aşa.”

Alex Kurtzman şi Roberto Orci, de la K/O Paper Products, au fost rugaţi să dea o mână de ajutor. McDonough ştia că experienţa celor doi va fi esenţială filmului, după ce au lucrat la filme precum Transformers şi Star Trek. „Ne-am dorit un partener de producţie de categoria grea, pentru că este un film uriaş, ca amploare şi buget. Alex Kurtzman şi Bob Orci ne-au ajutat să pavăm drumul către producţie.”

Regizorul Gavin Hood

Echipa de producţie a intervievat scenarişti timp de un an până să-i încredinţeze lui Gavin Hood adaptarea romanului lui Card. Hood a şi regizat Jocul lui Ender. În portofoliul său se regăsesc filme variate, de la Tsotsi, câştigătorul premiului Oscar pentru cel mai bun film străin în 2005, până la blockbustere de senzaţie precum X-Men de la Origini: Wolverin.

În prima lor întâlnire, Hood i-a cucerit pe producători cu entuziasmul, imaginaţia sa şi cu legătura emoţională cu romanul de care a dat dovadă. „Întâlnirea cu Gavin a fost revelatoare.” - spune McDonough. „Am plâns la finalul prezentării lui. Asta ne-am dorit ca oamenii să simtă când urmăresc filmul.”
Pe Hood l-a interesat potenţialul poveştii de a transpune publicul într-o lume din viitor foarte diferită de cea din prezent pentru a scoate la lumină probleme cu care se confruntă umanitatea azi.
"Jocul lui Ender analizează idei importante şi de actualitate precum rolul de lider şi conducere, echilibrul dintre bine şi rău şi justificarea războiului. „Felul în care învingem e la fel de important ca victoria în sine?” - spune Hood. „Unde se trasează graniţa dintre bine şi rău? Nu fac parte din noi toţi, uneori în acelaşi moment? Să fii lider înseamnă să-ţi exerciţi autoritatea cu brutalitate pentru a-i determina pe oameni să facă ce vrei? Sau înseamnă să-i faci să se unească într-un scop, ca să dea ce au mai bun? Ender se luptă cu aceste întrebări pe parcursul filmului.”

Jocul lui Ender este povestea unui adevărat erou, spune scenaristul şi regizorul. „Un tânăr pleacă de acasă şi se îmbarcă într-o aventură incredibilă. Întâlneşte diferite personaje care îl influenţează într-un fel sau altul, adulţi şi copii. Într-o oarecare măsură, aminteşte de Tstotsi, pentru că şi acest film urmăreşte îndeaproape drumul şi evoluţia unui personaj. Pe de altă parte, vizual este spectaculos, iar experienţa mea cu filmele de acţiune bogate în efecte vizuale m-a ajutat să lucrez la scene precum cele la gravitaţie 0. Sper că Jocul lui Ender îmbină cu succes aceste două lumi.”

Orson Scott Card

Este dificil să adaptezi un roman pentru marele ecran, iar Jocul lui Ender, cu miriada de personaje şi fire narative, i-a dat de furcă lui Hood. În plus, „romanul este narat din perspectiva lui Ender. Autorul ne spune multe despre ce gândeşte şi simte personajul.” - spune scenaristul. „Cel mai greu ne-a fost să redăm spiritul şi intelectul lui Ender Wiggin fără să recurgem excesiv la vocea narativă.”
Deşi acţiunea romanului lui Card se întinde pe şase ani, Hood a comprimat-o într-un an. „La începutul cărţii, Ender are şase ani. La sfârşit, are 12 ani. Ar fi fost greu să facem asta cu acelaşi actor, aşa că prima mea sarcină a fost să modific organizarea timpului. Restrângerea acţiunii la un an ne-a permit să folosim acelaşi actor până la sfârşit.”

De asemenea, a scos în evidenţă o idee mai accesibilă concentrându-se asupra zbaterii lui Ender de a deveni liderul în care toată lumea vede potenţialul. „Un film oferă o experienţă de două ore, dar o carte o citeşti, o închizi, apoi revii la ea.” - spune Hood. „Aveam material pentru câteva filme, aşa că a trebuit să alegem cele mai importante aspecte ale cărţii. Ne-am concentrat asupra poveştii lui Ender.”

Hood a lucrat cu producătorii la scenariu aproape doi ani, iar în acest timp a căpătat o înţelegere mai profundă asupra personajelor şi a poveştii pe care voia s-o spună publicului. „Procesul de scriere mă pregăteşte şi cred că sunt un regizor mai bun când lucrez cu un material pe care l-am abordat şi ca scenarist.”

Asa Butterfield

Ender Wiggin este un copil geniu, care a fost crescut să devină salvatorul speciei sale. Simte povara lumii, întotdeauna se luptă să facă ceea ce e bine, chiar dacă i se frânge inima. Personajul este în centrul poveştii, foarte greu de interpretat şi esenţial pentru reuşita filmului. Rolul ar fi fost o sarcină uriaşă chiar şi pentru un actor adult. Realizatorii s-au zbătut să găsească un actor care să poată să redea în mod convingător conflictul interior al lui Ender.

În numeroase reprezentări ale viitorului, Pământul este o epavă a ceea ce cunoaştem, dar în Jocul lui Ender este o utopie înverzită. „Asta accentuează ameninţarea invaziei Formice.” - explică Butterfield. „Miza este foarte moare şi acesta este unul dintre principalele motive pentru care Ender este hotărât să salveze planeta.”

Harrison Ford

„Suntem foarte bucuroşi că am fost cei care l-au trimis din nou în spaţiu pe Harrison Ford.” - spune Orci. „Colonelul Graff trebuie să fie impunător, dar fără să-i intimideze pe copii. Are o căldură interioară pe care Harrison o emană în mod natural. Întotdeauna are o strălucire în privire şi orice ar spune are o nuanţă de umor.”

Ford a realizat complexitatea şi contradicţiile motivaţiilor personajului său. „Duce o povară uriaşă.” - spune actorul. „Datoria lui este să câştige acest război pentru umanitate. Eşecul nu este o opţiune. Graff se bazează pe copii să ducă războiul pentru că mintea lor funcţionează la viteză mai mare şi poate îngloba numeroase informaţii şi diverse tehnologii fără să se blocheze.”

„Harrison conferă credibilitate şi farmec rolului.” - adaugă Hood. „Umorul său sec este minunat. Niciodată nu exagerează în interpretare şi s-a înţeles grozav cu copiii. A înţeles că datoria lui este să-i susţină şi să-i îndrume, şi ca actor, şi ca personaj.”

Ford spune că a fost atras şi de şansa de a lucra cu Hood, Ben Kingsley şi Viola Davis. „Ben Kingsley este unul dintre cei mai mari actori ai vremurilor noastre.” - spune Ford. „Viola este o actriţă foarte talentată care s-a gândit profund la acest rol şi a conferit emoţie reală poveştii. Iar Asa este înzestrat. Este foarte sârguincios şi concentrat. Sunt mândru că am lucrat la un astfel de film alături de o distribuţie nemaipomenită.”

Viola Davis

Personajul maiorului Anderson s-a schimbat odată cu decizia de a o include în film pe Viola Davis. În carte, Anderson, instructor la Şcoala de Bătălie, este bărbat. Realizatorii au considerat că se cuvine ca filmul să reflecte evoluţia rolurilor profesionale ale femeilor de-a lungul celor trei decenii. „Lynn a sugerat ca personajul lui Anderson să fie femeie, iar noi am fost încântaţi de idee.” - spune McDonough. „Astfel s-a creat o dinamică interesantă şi complexă între colonelul Graff şi maiorul Anderson.”

„Într-o singură scenă, Viola poate să reflecte o lume interioară a personajului pe care alţi actori n-ar putea s-o redea decât pe întreaga durată a filmului.” - spune Hood. Davis, nominalizată la premiul Oscar pentru rolurile din Îndoiala şi Culoarea Sentimentelor, a abordat rolul cu atenţie. „Tinerii formează forţa armată, dar ei nu înţeleg care este preţul eroismului.” - remarcă actriţa. „Asta este o versiune extremă, fiind vorba de copii. Dar prin această extremă transmitem ideea că aceşti copii sunt instruiţi ca să moară.”

Filmul Tsotsi, regizat de Hood, este unul dintre preferatele lui Davis şi spune că e unul dintre motivele pentru care a acceptat să joace în Jocul lui Ender. „Îl respect enorm pe Gavin ca regizor. Tsotsi a umanizat un element neobişnuit din cultura noastră. E o dovadă de măiestrie să poţi să prezinţi un personaj de dispreţuit şi să schimbi mentalitatea publicului."

Ben Kingsley

Elevii Şcolii de Bătălie au crescut cu legende despre comandantul Mazer Rackham, eroul primului Război Formic, care a contracarat invazia extraterestră aproape de unul singur. Hood a spus că şi l-a imaginat pe Kingsley în rolul lui Rackham când scria scenariul. „Sigur că atunci nu ştiam că va accepta rolul şi m-am bucurat enorm când l-a acceptat. Are o sobrietate extraordinară şi, totodată, o energie pulsantă. Aveam nevoie de un războinic eroic care a salvat specia umană. Puţini actori pot să stea nemişcaţi şi totuşi să emane energie aşa cum o face Ben Kinglsey.”
Kingsley a spus că a acceptat rolul datorită scenariului de calitate, dar şi pentru că i s-a oferit şansa de a lucra cu Hood şi Butterfield. „Gavin este energic şi entuziast şi ne-a molipsit şi pe noi.” - spune actorul. „A abordat cu sensibilitate povestea copilului care este exploatat de adulţii din jurul lui, acesta este pulsul filmului. A realizat un film magnific - puternic, aventuros, palpitant şi emoţionant. Nu este o născocire, este un adevăr despre comportamentul uman.”

Rackham este un descendent al războinicilor Maori din Noua Zeelandă, asta o demonstrează şi tatuajele faciale - un element vizual remarcabil în acest film cu o imagine memorabilă. Regizorul se temea că Kingsley n-o să accepte tatuajele. „Dar Sir Ben are o abordare deosebită asupra actoriei. Este un actor de teatru, iar dragostea lui pentru limbaj este evidentă. Este perfect, ştie exact ce ai nevoie de la un personaj şi asta îţi oferă. Spune că este ca o pagină albă, şi aşa este. A spus că, dacă îl voi tatua, va accepta şi va fi cine trebuie în poveste. În fiecare zi stătea o oră la machiaj ca să fie tatuat şi încă o oră la sfârşitul zilei ca să fie îndepărtate desenele.”

Realizatorii au căutat prin toată lumea locul ideal pentru a filma Jocul lui Ender, apoi au găsit exact ce căutat într-un loc neaşteptat. „Aveam nevoie de un studio mare.” - spune scenaristul şi regizorul Gavin Hood. „Nu sunt multe locuri în care găseşti platouri spaţioase de care aveam nevoie. Soarta a făcut să descoperim că NASA deţine nişte depozite mari în New Orleans care nu erau folosite. Le-am transformat în studiouri. Mi s-a părut potrivit să turnăm Jocul lui Ender, care se desfăşoară în spaţiu, într-un loc al NASA.”

Clădirea NASA Michaud Assembly a fost centrul producţiei, oferind spaţiul necesar, dar şi acces la profesionişti de prima mână din industria filmului. „Filmul a fost turnat în hangare în care se construiesc rachete.” - spune McDonough. „Aveam decoruri mari şi aveam nevoie de un spaţiu pe măsură. Există numai câteva locuri în toată în lumea care ne-ar fi satisfăcut cerinţele. De asemenea, aveam nevoie de acces la resurse şi forţă de muncă pentru a crea lumea futuristă. New Orleans este la trei ore distanţă de Los Angeles, cu avionul, unde lucrează cei mai buni scenografi. A fost un schimb cultural între industria cosmosului şi industria filmului, din care am câştigat cu toţii.” - adaugă producătoarea. „Ne-a ajutat în documentare. Toţii copiii şi echipajul tehnic au făcut turul clădirii. Oricine putea să pună întrebări legate de fizică şi astrofizică. Au cunoscut un astronaut şi l-au întrebat ce se întâmplă la gravitaţie 0. Experienţele astea nu erau în plan, dar a fost o consecinţă binevenită a faptului că am filmat la NASA.”
Au filmat şi alte locuri din New Orleans. Casa familiei Wiggins este într-o zonă rezidenţială, lângă universitatea Tulane. Şcoala pământeană a lui Ender este Academia St. Mary, iar refugiul veteranilor Flotei Internaţionale a fost filmat în parcul Fontainbleau, pe malul de nord al lacului Ponchatrain.