[review] Night at the Museum: Secret of the Tomb (2014)

Multumim distribuitorului filmului in Romania, Odeon Film!

Autor articol: Laura & Marcel

Nota: 4.5/10 (Laura: 4.5; Marcel: 4.5)

Regia: Shawn Levy

Gen: aventura, comedie, familie

Morala: "Daca vrei, te las sa-mi tragi o palma" 

[review] Paddington (2014)

Multumim distribuitorului filmului in Romania, Intercom Film!

Autor articol: Laura
Nota Cinemateca.eu: 8.25/10 (nota Laura: 8; nota Marcel: 8.5)
Regia: Paul King
Gen: comedie, familie

Morala: Accepta diversitatea.

[review] The House of Magic / Casa magicianului (2014)

Multumim distribuitorului filmului in Romania, Forum Film!

Autor articol: Laura

Nota Cinemateca: 6.5/10 (Nota Laura: 6.5/10; Nota Marcel Prost: 6.5/10)
Regia: Jeremy Degruson si Ben Stassen
Gen: animatie, aventura, familie

Morala: Cine n-are pisica, sa-si cumpere una! E buna la casa omului, te scoate din necaz, dar numai dupa ce te baga in spital.

Filmul se comporta asemenea scolarului silitor la muzica si la desen, dar lipsit de un strop de inspiratie cand vine vorba de compuneri. "Casa magicianului" e un exercitiu aproape gotic, ciudat, melanj de "Toy Story" si "Home Alone" in culori stridente. Mana rabdatoare si atenta la detaliu contureaza o casa cu adevarat remarcabila, inspaimantatoare, in interiorul careia obiectele prind viata, o lume in lume, poate cel mai puternic personaj al animatiei, neinstrainabil. "Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul" ar zice un vechi proverb. Dar numai pentru cei care nu-si merita locul, integrarea in echipa necesitand efort neprecupetit si altruism, motiv exploatat excesiv in cinematografie.

[review] Maleficent (2014)

Multumim, Forum Film, pentru invitatie!

Autor articol: Marcel Prost
Regia: Robert Stromberg
Gen: actiune, aventura, familie

Nota Cinemateca: 7,5/10 (Laura 7,5/10; Marcel 7,5/10)

Morala: Nu oricine care te baga in rahat iti vrea raul si nu oricine care te scoate din rahat iti vrea binele. 

Disney a inceput, odata cu "Princess and the Frog", apoi "Tangled", "Frozen" si acum "Maleficent", o campanie de restaurare a miturilor care merge, in unele cazuri, chiar pana la distrugerea lor; pe de o parte e vorba de o adaptare la vremurile noastre a rolurilor si dinamicii sociale, cu totul altele decat cele de pe vremea cand Disney insusi inca mai desena. Pe de alta parte, noile versiuni ale basmelor popularizate de Disney sunt adaptate unor principii de corectitudine sociala (cat de cat), prin care incearca sa evite termenii absoluti in judecarea fara juriu a personajelor.

Khumba (2013)

Autor: Laura
Nota Cinemateca: 6.5/10. (Nota Laura: 6/10. Nota Marcel: 7/10)

Regia: Anthony Silverston
Gen: animatie, aventura, drama

Morala: Daca vrei ca ceilalti sa accepte ca esti altfel, esential este ca tu sa accepti asta, mai intai de toate.

Khumba e o zebra altfel, doar pe jumatate dungata, cu teribilul ghinion de a trai in savana africana ce pare organizata aidoma societatii omenesti: esti altfel, din cauza ta nu da Doamne-Doamne ploaie, asa ca fa un bine suratelor tale si paraseste gasca. Pana isi vor da seama confratii tai ca e posibil sa nu ploua in Africa si ca pielea ta nu prea are de-a face cu conditiile meteorologice, va fi o distanta cam de la Ev Mediu la Modern. Timp in care ai face bine sa nu sezi mort de-a binelea in vreun sant, ci sa pleci in calatorii initiatice, in care sa iti vina mintea cea de pe urma si sa accepti cine esti. Totusi, n-ar fi mai bine sa faci direct asta? Altfel, risti sa te ineci, nu in vreo apa magica, ci in clisee. Dar, ce sa vezi, Khumba partial-dungata traieste intr-o societate unde marketingul instalat mai mult decat confortabil vinde cimbru pe post de sofran si, astfel, orice neinitiat care se cauta pe sine la kilometri departare devine un erou. Un fel de "sunt cam ocupat si ma retin singur".

Astérix et Obélix: Au service de Sa Majesté

Nota mea: 6.2

Regia: Laurent Tirard
Gen: aventură, comedie, familie

Morala mea: Iarna nu-i ca vara, iar Anglia nu-i ca Franța!

Cred, din capul locului, că nu ar trebui să căutăm înfrigurați semnele vreunei opere artistice de inestimabilă valoare, atunci când vorbim de Asterix și de rotofeiul lui prieten, incontestabil-drăgălașul Obelix, ci, mai degrabă, să ne relaxăm și să-i primim ironia fină cu un zâmbet șăgalnic, lăsând deoparte acțiunea-i diluată sau micile clișee ce ies la suprafață asemenea unor cocoloașe, prea mici pentru a compromite definitiv crema, dar prea mari pentru a putea fi trecute în totalitate cu vederea.

Diversitatea e, neîndoielnic, o binecuvântare. Dar, parcă, e și mai incitantă atunci când devine principala sursă a unor pișcături usturătoare resimțite strident în vârful limbii, invocând năravuri de tot felul. Spectatorul e aruncat brusc pe stadion, asistând la un savuros ”meci” Anglia-Franța, în care protagonistele își pasează reciproc înțepături, pe care privitorul le va topi, inevitabil, într-un zâmbet. Sau hohot, după caz.

We Bought A Zoo! (2011) - Guest-Post pentru Laurentiu Iancu

Rating IMDB: 7.2 (7 de la mine)
Regia: Cameron Crowe
Gen: comedie, dramă, familie

Morala mea: Încearcă să lași în urmă ceea ce ți s-a întâmplat rău în viață și ia-o de la capăt. Niciun început nu este ușor, însă, după mult efort și pasiune autentică, reușita nu va întârzia să apară. 

Recenzia a fost scrisă pentru domnul Laurențiu Iancu de la Ochiu’ Rațiunii. ”Sunt echidistant, cu ochiu' perfect deschis. Raționez, deci exist”, spune stimabilul. Am fost foarte plăcut surprinsă să constat că eu am deschis seria guest-posturilor pe blogul lui!
Inspirată de latura părintească a domnului Iancu, gândul meu a zăbovit asupra unui film de familie foarte drăguț, care îi va încânta deopotrivă pe copiii de lângă și din voi, pe visători, pe iubitorii de animale, cât și pe cei pe cei care cred într-un nou început.

Vă puteți imagina, în curtea casei dumneavoastră, țarcuri ce adăpostesc lei, tigri, urși grizzly, vidre și alte minunății ale naturii? Nu, acesta nu este un basm, ci o întâmplare reală descrisă de însuși protagonistul ei, Benjamin Mee, în cartea ”Avem un zoo! O carte incredibilă despre o tânără familie, o grădină zoologică în paragină și 200 de animale sălbatice.” În august 2006, familia Mee cumpără parcul zoologic Dartmoor din sud-vestul Angliei, îl reface din temelii și îl redeschide publicului larg în iulie 2007. Recomand călduros această carte tuturor celor care au fost vrăjiți de poveste și care doresc să afle cum s-au petrecut întocmai lucrurile (simpla lecturare a rezumatului îmi indică faptul că filmul a suferit modificări importante față de povestea originală).

Hugo (2011)

Rating IMDB: 8 (9 de la mine)
Regia: Martin Scorsese
Gen: aventură, dramă, familie

Morala mea: Oricine și orice are o menire pe acest pământ. În momentul în care nu mai ai scop și speranță, ești asemenea unui obiect stricat, nefuncțional.

Mare vrăjitor e Scorsese! Mă ia din lumea mea cât se poate de pământeană și mă aruncă hăt, între vise, deși ochii mei sunt cât se poate de deschiși. Încă de la primele cadre, uit să respir, iar basmul mă atrage spre el cu o forță de nestăvilit. Orice urmă de împotrivire pare doar o zvâcnire neputincioasă, așa că abandonez lupta cu adultul din interior și mă cufund abrupt într-o lume de poveste, din care nu sunt sigură că mi-aș mai dori să ies.

Undeva, într-o gară din Parisul anilor 30, stă pitit un băiețel care fură un șoricel. De jucărie. Îl cheamă Hugo (Asa Butterfield), e orfan și a moștenit de la tată (Jude Law) pasiunea pentru mecanisme de tot soiul, așa încât să nu vă mirați că ceasurile din gară sunt întoarse periodic și funcționează cu precizie, deși niciun adult responsabil de această trebușoară nu mai e în lumea celor vii. Hugo e sărac ca toți orfanii și ți se rupe sufletul să-l vezi în jumătate de pantaloni umblând prin ninsoare. Dar, în ciuda unui trup firav și al neajunsurilor materiale care îl determină să mai șterpelească ceva de mâncare, își urmărește scopul cu o asiduitate cu care mulți adulți nu s-ar putea mândri. Căci automatonul, singurul lucru care i-a mai rămas de la tată, trebuie reparat pentru a vedea ce mesaje ascunse poartă în el. Sau în mâna lui robotică, mai bine zis!

Coraline (2009)

Rating IMDB: 7.7/10 (9 de la subsemnata!)
Regia: Henry Selick
Gen: animație, aventură, familie

Morala mea: Atenție la ce-i frumos, căci poate fi și periculos!

Uneori, când mintea mea obosește în această lume extenuantă până la ultima picătură, simt nevoia de a mă refugia în celălalt tărâm, pe care l-am părăsit doar biologic, dar niciodată cu sufletul: cel al Copilăriei. Efectele acestei călătorii sunt atât de benefice, încât s-au transformat într-un medicament ce dă dependență. Nu mi-am dorit niciodată să părăsesc lumea prunciei, dar Timpul nu prea pare să țină cont de ce vreau, oricâte șiretlicuri aș folosi. Îmi iau infuzia de relaxare, detașare de ceea ce este adult și mă reîntorc în lumea maturilor plină de energie, optimism și drăgălașenie.

Ultima asemenea călătorie a fost prin Coraline, dovedindu-se mult mai benefică decât m-aș fi așteptat. Este un film excepțional, o adevărată desfătare pentru sufletul avid de animație al subsemnatei. Desigur, știam că destoinicul Henry Selick e capabil să-mi îmbie ochiul, eternă mărturie fiind capodopera The Nightmare Before Christmas, dar și James and the Giant Peach. Totuși, Coraline are ceva aparte, fapt ce m-a determinat să îl recomand călduros și altor pasionați.