Ilinca Calugareanu vorbește, in New York Times, despre filmul pe VHS din Romania de pana in '89 si despre Irina Margareta Nistor. Pentru americani, povestea e o "curiozitate" est-europeană, la fel ca vampirii, Ceaușescu sau Hagi; pentru noi e o parte din cultura, ceva foarte diferit de vampiri, teoretic.
Nu îmi amintesc sa fi văzut vreun film pe VHS pana prin '95 care sa nu fi fost dublat de Irina Nistor. Ajunsesem sa ii asociez timbrul vocal cu filmele care nu aveau sa fie distribuite vreodată in cinema sau la TV, implicit cu ceva misterios, interzis, inoportun "epocii de aur". Vocea ei era sinonima cu Filmul si Libertatea. (Nistor, Pitis, Vornicu si Taranu, cam astea au fost, pentru mine, Vocile de pana in '89).
