Top 10 Hitchcock MacGuffins pe clubdiverta.ro

Stimați cititori,

Săptămâna dedicată lui Alfred Hitchcock pe blogurile noastre nu a rămas fără ecou. Când Mihaela Cârlan (CEO revista Catchy și publisher la Club Diverta) mi-a propus conceperea unui articol special despre Maestrul Suspansului, am contactat îndată echipa de bloggeri cinefili. Pentru că mai multe capete sunt mai bune decât unul singur și pentru că succesul săptămânii Hitchcock s-a datorat fiecăruia dintre noi, am fost foarte bucuroasă când echipa a acceptat cu mult entuziasm provocarea. Mulțumirile mele merg către:  

-Teodora Apostol (blogger la Cinemagazin); 

-Maria Drinceanu (blogger la Film, Cultură, Artă); 

-Corina Romonti (blogger la Scriu...fără imaginație);

-Marian Iuga (blogger la FilmSinopsis); 

-Angela Alexandru (blogger la Anzhela Movies); 

-Adina Chitu (blogger la Buticul cu filme și cărți);

-Bianca Rus (blogger la RusBianca);

-Adriana Zavoi (blogger la Cinemateca lu’ Zăvoi).

Chiar a fost o reală plăcere să lucrez cu voi!

Pentru cei curioși de rezultat, articolul poate fi accesat aici. Mulțumim, Club Diverta, pentru propunere! 

Structura articolului e cam așa:

A.  Teodora Apostol (blogger la Cinemagazin) ne explică ce este un MacGuffin! Cică ”totul ar fi pornit de la o anecdotă cu doi scoţieni într-un tren. Unul îl întreabă pe celălalt: “Nu vă suparaţi, ce este acel obiect ciudat din bagajele dumneavoastră?” “E un MacGuffin” îi răspunde celălalt. “Şi ce este un MacGuffin?” întreabă primul. “E un aparat de prins leii de pe dealurile Scoţiei” i se răspunde. “Păi nu există lei pe dealurile Scoţiei!” se minunează primul. “Ei, atunci ăsta nu e un MacGuffin” soseşte răspunsul prompt. ”Mai multe detalii puteți afla aici.

B. Topul efectiv, în care încercăm să identificăm aceste MacGuffinuri.

The Birds (1963)

Nota mea: 9
Gen: horror, thriller
Regia: Alfred Hitchcock

Morala mea: Noțiunea de Ordine este extrem de șubredă, iar la o eventuală instalare a Haosului, veți descoperi atitudini surprinzătoare în jurul vostru și chiar în voi înșivă.

Mă uitam la păsările care se așezau, una câte una, pe gardul din fața mea. Când am numărat 5 dintre ele, pulsul a început să se accelereze, asemenea unui ceas care ticăie agitat și dezordonat. Am aruncat o privire în juru-mi, căutând un semn, dar Natura își vedea nestingherită de ale ei, împrăștiind generos Viață. Am ridicat capul către Cerul nefiresc de senin și l-am lăsat în jos îndată, căci Soarele nu-mi ierta indiscreția. Corpul devenea tot mai nervos, iar eu știam că e ceva mai mult decât țigara pe jumătate fumată. Gândurile au început să se topească și să vină frânturi disparate din adâncuri, într-o zvârcolire ce devenea epuizantă. Treapta de sub mine devenea tot mai rece. Deja îmi auzeam inima bătând, iar afurisita aia de minte mă purta lângă o școală din Bodega Bay, unde ceva rău era pe cale să sa întâmple....

***

Nu există film care să-mi fi bântuit mai tare copilăria! Și acum mă încearcă fiori reci pe șira spinării, numai la simpla amintire a senzațiilor pe care mi le-a provocat în începutul meu de viață! Câteva ciocuri lacome își făceau apariția în visul meu și nu vroiau să dispară nici atunci când deschideam ochii larg, căutând disperați un sprijin în realitate...

Saptamana Hitchcock in blogosfera cinefila - Partea a II-a

Stimați cinefili,
Așa cum am promis ieri, continuăm retrospectiva săptămânii Hitchcock în blogosfera cinefilă cu ceea ce s-a scris pe marginea filmelor realizate de Maestru începând cu anii '50. Au fost atinse de penel: Rear Window, Dial M for Murder (preferatul meu!), To Catch a Thief, The Man Who Knew Too Much, The Wrong Man, Vertigo, North by Northwest, Psycho, The Birds și Marnie. Mi-ar fi plăcut nespus de mult să avem în program și Frenzy, dar... vor mai fi ocazii....

Iată ce-a ieșit!

REAR WINDOW (1954) - un film de excepție, se simte suflarea magică a unui regizor de geniu. Preferatul multor cinefili, desăvârșit!

Preferatul lui Jovi:
”Este unul dintre cele mai bune thrillere psihologice la care am avut prilejul să asist, o explozie a voyerismului în formele sale pozitive (dar nu în totalitate), interpretare de excepție, scenariu și regie de geniu”.
...
”Ce mi-a placut? Impresionantul suspans care se vădește în fiecare cuvânt al personajelor, un suspans plăcut datorită unor dialoguri și argumente inteligente, care atrage treptat spectatorul până la scena finală, total acaparanta. Apoi, avem o poveste de dragoste care pare atipică, dar cu atât mai frumoasa”. (Articol disponibil aici)

Preferatul Adrianei Zăvoi:
”Noi, cinefilii, suntem doar niște voyeuri care roșim la auzul acestui cuvânt, dar care tragem cu ochiul la filme și căutăm să ne găsim corespondenți în personaje și vieți paralele în acțiune. Iar Alfred Hitchcock ne oferă această posibilitate fiecăruia dintre noi. Trebuie doar să acceptăm provocarea și să deschidem ochii mari”.
...
”Sunt dependentă de cifra 7. De semnificația ei profundă și de cercul perfect pe care îl formează. De aceea dacă ar fi să aleg o transformare, aș alege să fiu o săptămână. Din această săptămână aleg să fiu ziua de duminică. Din ziua de duminică aleg să fiu dimineața. Din acea dimineață aleg să fiu oamenii buimaci care abia își deschid geamurile, ca să se răcorească. Dintre acei oameni aleg să fiu acela care stă la pândă, în umbră, cel care vede ce fac toți ceilalți. Dintre toți ceilalți aleg să fiu cel care complotează și țese intrigi criminale. Din toate acele intrigi aleg să fiu un film de Hitchcock: Rear Window.... Iar din acel film aleg să fiu cel care ucide înconjurat de oameni. Dintre acei oameni aleg să fiu cel care nu doarme, ci cel care vede crima. Din toată această crimă aleg să fiu preaplinul paharului care se răstoarnă într-o noapte ploioasă de sâmbătă. Aleg toate acestea pentru că mâine dimineață va fi duminică, cea de-a șaptea zi a săptămânii”. (Articol disponibil aici).

Saptamana Hitchcock in blogosfera cinefila - Partea I

Stimabili,
Când neobositul Marian Iuga de la FilmSinopsis a venit cu propunerea săptămânii Hitchcock în blogosfera cinefilă, ideea a fost întâmpinată cu mult entuziasm și dăruire. Penelurile au lucrat la foc continuu și fiecare dintre noi a încercat să contribuie cu ceva, fie că vorbim de recenzii, fotografii, apariții cameo, citate sau interviuri acordate de-a lungul vremii de către Maestrul Suspansului.

Acum, la vreme de concluzii, mă declar deosebit de încântată de rezultat. Îl felicit pe Marian pentru inițiativă și contribuție, dar și pe toți ceilalți care au ales să se implice. Acest lucru ne-a ajutat nu numai în descoperirea unor lucruri noi despre Hitchcock (la nivel personal și profesional), cât și la consolidarea grupului de bloggeri cinefili din care, cu deosebită mândrie, fac și eu parte.

S-a scris mult despre filmele lui și, pentru a evita un articol lung și, posibil, plictisitor, vă prezint astăzi recenziile scrise pe marginea filmelor realizate până în anii '50. Iată ce minunății au rodit colegii mei de blogosferă, și ei la fel de minunați:

THE LODGER (1927)

  
Jovi:
”The Lodger (Chiriasul) nu este primul său film, dar este cel pe care Hitchcock l-a considerat ca primul său film de suspans. Este și cel mai bun dintre filmele mute ale lui Hitchcock, și în plus aparține sub-genului filmelor despre Jack the Ripper, fiind realizat la o dată în care cazul real era încă prezent în memoria vie a multor londonezi. Și este un film remarcabil în genul său. ”
....
”Povestea este situată într-o Londră învăluită în ceață, scena de predilecție a multor filme din perioada britanică a maestrului. Povestea este destul de liniară și lipsită aparent de suspans și complexitate, incluzând în premiera la Hitchcock figura barbatului a cărui comportare nenormativă îl face să fie suspectul numărul unu al unor crime de care nu este vinovat, și a femeii care acordă din instinct și în pofida tuturor aparențelor înșelătoare deplină încredere și înclinație romantică junelui cu probleme”.
(Articol disponibil aici)

In spatele ecranului: Alfred Hitchcock in fotografii

Stimați cinefili,

Dacă tot este săptămâna Hitchcock pe blogurile noastre (la inițiativa neobositului Marian Iuga de la filmsinopsis.ro), m-am gândit să vă împărtășesc câteva din fotografiile pe care le-am adunat de-a lungul timpului. Le-am grupat în 4 categorii: pe platourile de filmare, Hitchcock și animalele, familie și eterna ”diverse”. Le cer scuze celor care le știau deja!

1. PE PLATOURILE DE FILMARE:

Mister Hitchcock și Tippi Hedren

Cu Ingrid Bergman pe platourile Notorious (1945)

Dial M for Murder (1954)

Rating IMDB: 8.1
Nota mea: 9
Regia: marele Alfred Hitchcock
Gen: crimă, mister, thriller

Morala mea: Nu există crima perfectă! Oricât de bine ai ticlui-o, fii convins că ți-a scăpat ceva!

Trecând peste aspectul odios al unei crime în sine, dintotdeauna m-au fascinat premeditarea și deconspirarea ei în văzul lumii, seducătoarea deducție logică, mâna detectivului care ia piese disparate și le îmbină, felul în care se așează lumina peste întuneric. Mai presus de motive, există inteligență sclipitoare pusă în slujba Răului cu planuri aparent fără de cusur, dar buturuga mică răstoarnă carul mare, căci din senin apar detalii minuscule, insignifiante care îți dărâmă ”frumusețe” de plan.

Dial M for Murder nu este doar o lecție cinematografică de suspans absolut, dar și o etalare de eleganță și rafinament din partea celor care însuflețesc personajele. Coloană sonoră desăvârșită, ținute elegante cu gestică pe măsură, incluzând aici sărutul clasic între iubită și amant, în care ea își lipește buzele timid de ale lui, închizând cu pasiune ochii și deschizându-i apoi, pentru a dezvălui un chip atât de inocent, încât uiți secunde bune că a fost capabil de adulter.