Guest – post TRI-DIMENSIONAL: Pro si contra filmelor 3D - de Drd Emil Calinescu

Salutare din nou de pe blogul Laurei :) Același Emil sunt, blogger full time și cinefil în timpul liber. Îi mulțumesc încă o data Laurei pentru găzduire și promit să mai revin și în viitor cu un articol.

Astăzi voi scrie despre tehnologia 3D. Nu intru în detalii tehnice, oricum nu mă pricep și nici nu-s importante. Voi spune doar impresii legate de această tehnologie.

Hai să scriu școlărește, cu « avantaje » și « dezavantaje » ale filmelor 3D. Să fiu pozitiv și să încep cu avantajele :

1. Iți oferă o senzație mișto. E ceva nou. În fond, avansul tehnologic trebuia să se materializeze cumva, nu? E adevărat, am auzit că și pe vremuri erau chestii de genul, nu știu de ce s-a renunțat la ele sau ce statut aveau. Oricum, ideea în sine e că efectele 3D îți dau o senzație mișto în sala de cinema. Într-un fel te cheamă la Cinema, mai ales că nu ai 3D acasă. Iar cu ochelarii aia 3D simți cu adevărat că intri în lumea acelui film.

2. Pentru copii, plăcerea e multiplă: pe lângă faptul că aceștia gustă mai mult efectele, mai e vorba și de faptul că, în general, animațiile sunt vizate a fi 3D. Ceea ce e un lucru bun și util.

3. Avantajate: animațiile și filmele horror. Cineva-mi spunea că Saw 3D a fost cu adevarat o bijuterie. Nu sunt fan horror, nu l-am vazut, dar îl cred. Legat de animație, în 2012 a ajuns să fie o rușine ca o animație să NU fie 3D. Toate, dar absolut toate, sunt scoase 3D.

E adevărat, mai sunt și SF-urile 3D, dar acolo după Avatar (filmul cu care a debutat practic 3D-ul în Romania, debutat cu adevărat zic) am avut parte de multe dezamăgiri.

20 de filme cu vise - Guest-post de Anzhela

Ehei, ciudată treabă mai e și visul ăsta! Când alb-negru, când color, când habar n-am că visez, când știu foarte bine că se întâmplă! Ba îmi doresc să mă trezesc cât mai repede, ba îmi pare rău că nu a continuat!

Angela de la Anzhela Movies e o cinefilă tare dragă mie! Are ea o dulceață seducătoare și o puritate pe care sper să nu și-o piardă pe parcursul vieții. De la recenzia făcută în calitate de invitat (The Conspirator, disponibilă aici) și până la cea de astăzi, s-a întâmplat ceva firesc: ne-am întâlnit și în offline, am schimbat impresii, am dezbătut, ne-am cunoscut mai bine.

Angela vine astăzi cu un articol deosebit, la care a muncit foarte mult: 20 de filme legate de vis sau de subconștient, dispuse nu în funcție de preferințe, ci în ordine inversă cronologic. Desigur, lista este deschisă și oricine o poate completa în comentarii. Până atunci, vă las în compania propunerilor Angelei, cu o tonă de felicitări din partea mea! A depus mult efort în zămislirea acestui articol, iar rezultatul este unul pe măsură. Sunt tare mândră că l-a dedicat Cinematecii!

***

Draga Laura,

Pentru că m-am simțit atât de bine la Cinemateca Trisk, am hotărât să revin în aceeași calitate de musafir. Cum avem în comun apartenența aceleiași comunități de cinefili și imi este tare drag de tine, am vrut că de data asta să fac ceva special pentru audiența Cinematecii, vrând să-ți mulțumesc astfel pentru că mă găzduiești. Cititorilor insomniaci le spun sa ia aminte! Le-am pregătit o listă cu douăzeci de filme la care nu recomand să adoarmă, filme în care visul primește rolul principal. Am observat o temă comună în mai multe producții și îndrăznesc să disec câteva dintre acestea pentru a vi le propune vizionării în cazul (ne)fericit în care s-au omis. Lista rămâne deschisă și rog că în cazul în care am ratat ceva, să mă mustrați în comentarii și să supuneți atenției titlul. Somnambuli, visători, realiști, insomniaci sau nu, filmul este o terapie bună pentru orice afecțiune, așa că nu-mi rămâne decât să vă invit într-o călătorie spre subconștient…

1. Intruders (2011)

O dezamăgire grosolană. “Intruders” se axează mai mult pe tema coșmarului și pe modul în care acesta poate prinde viață, dacă îi dăm voie. Singura scenă demnă de menționat, apare undeva spre sfârșit și înfățișează un sanctuar imaginar prin care se încearcă păstrarea legăturii cu exteriorul. Cineastul nominalizat la Oscar, Juan Carlos Fresnadillo, nu a reușit să impresioneze, deși poate ar fi trebuit să-l scuzăm pentru că s-a justificat prin declarația că filmul a fost o provocare, dată fiind structura duală prin care trebuia să întrepătrundă două povești diferite. Pe scurt, filmul întretaie experiențele a două familii. În Anglia, o fetiţă are vise terifiante despre un demon care îi ameninţă familia, iar în Spania, o mamă îşi apără fiul de un străin fara chip.

Robotul David din Prometheus (2012), cateva "bug-uri". Guest-post de Marcel Prost

Stimați cinefili,

Când "Marcel Prost" s-a invitat să scrie pe blogul meu, în calitate de oaspete, am acceptat bucuroasă. Știam că-i sunt dragi roboții și că recentul Prometheus îl va stârni. Mi-e cu atât mai drag să-i postez rândurile de mai jos, cu cât neuronii lui ”Marcel” nu par să ia pauze de lucru. Cititor din scoarță în scoarță al lui Asimov, pasionat de tehnologie în general, ”Prost” e un tip pe care ți-l dorești în discuții. Așadar, îl invit călduros să-și mai aștearnă gândurile pe aici, în măsura în care timpul i-o permite.

Până atunci, vă las în compania ”bug-urilor” pe care le-a identificat el în cazul robotului David din Prometheus și a câtorva lucruri care nu i-au plăcut în film. A părăsit foarte dezamăgit sala de cinematograf, fapt care contrasta cu recenziile exuberante pe care le citisem până în acel moment. Iată, așadar, varianta lui ”Marcel”!

 ***

David pare un robot simpatic în trailere; nu neapărat prietenos, cât întreg la capul lui de robot, cu o aură de mister și surpriză fin potențată. E un David care te face să vrei să vezi un film numai despre el și ai lui.

Personajul David (de data asta din film) are, însă, niște probleme de construcție care spulberă orice speranță creată de trailer (un programator le-ar numi bug-uri blocante):

1. E o copie fidelă a lui Bishop - “Aliens”, 1986. (După cum plasează Scott povestea în timp, se dovedește că e, de fapt, un predecesor a lui Bishop…)

The Conspirator (2010) - Guest-Post de Anzhela

„Have you ever believed in something far greater than yourself?”

Regizor: Robert Redford
Actori: Robin Wright, James McAvoy, Tom Wilkinson, Kevin Kline, Evan Rachel Wood, Justin Long, Alexis Bledel, Toby Kebbell
Gen: Crimă, Dramă, Istoric
Rating IMDB: 6.9 (nota 8 de la Angela, 7 de la mine)

Dragii mei,

Angela mi-a făcut marea bucurie de a scrie o recenzie pentru Cinematecă. Trecând peste rațiuni personale de tipul ”extrem de sociabilă, sinceră și zâmbitoare”, iubirea ei necondiționată îndreptată către fascinanta lume a filmului mi-a atras, mai întâi de toate, atenția. Are ea un fel dulce în care lasă cuvintele să curgă pe hârtie, de te îndeamnă să revii pe blogul ei. Lucrurile sunt cu atât mai interesante, cu cât am descoperit faptul că gusturile noastre în materie de filme sunt cât se poate de diferite. Dar nu similitudini în gândire caut eu, ci oameni capabili să își susțină o idee, să spargă crusta superficialității! Trăim, simțim, raționăm diferit, lucru care se reflectă și în gusturile noastre în materie de filme. Învățăm în mod constant unii de la ceilalți și treaba asta mi-e tot mai clară pe zi ce trece. În plus, devine amuzant: de câte ori vizionez o peliculă care îmi displace, mă gândesc că Angelei sigur i-a plăcut și dau o raită prin lumea ei cinefilă să aflu ce crede ea despre filmul respectiv, ce a reușit ea să vadă, iar mie mi-a scăpat ochiului.

Așadar vă invit în universul Angelei, Anzhela Movies și sunt convinsă că veți găsi ceva acolo care vă va îmbia să reveniți pe meleagul ei virtual plin de pasiune! Până atunci, vă las în compania unor rânduri frumoase despre The Conspirator, o peliculă care, în mod miraculos, ne-a plăcut amândurora, deși nu e una memorabilă. Dau vina și pe șarmul lui McAvoy...

Nu m-am avântat niciodată cu așteptări mărețe în urmărirea unui film istoric. Refuzul nu se justifică prin faptul că peliculele adaptate genului istoric ar fi seci, doar că nu sunt o împătimită a acestora. Să spunem doar că mă dedic cu precădere dramelor și filmelor science ficion. Se întâmplă, totuși, să întâmpin momente când îmi întâlnesc regretele pentru că am amânat vizionarea unui film ca The Conspirator, frumos prin zugrăvirea unui episod real al istoricii Americii, dar trist pentru că evenimentele susțin nedreptatea și indignarea.

Robert Redford are un bun simț al moralei și al detaliilor politice în drama istorică The Conspirator, film în care regizorul și-a distribuit atenția pentru a prezenta durerea unei mame dispusă la sacrificiul suprem. Cu o disperare descătușată de o Robin Wright matură și caldă, se reușește educarea audienței prin evidențierea ideii de altruism, supunere și frustrare tăcută. Aceasta însuflețește singura femeie acuzată de conspirație la asasinarea președintelui Lincoln. Martorul purtător (McAvoy) are rolul deja stabilit în fața comisiei de judecată, susținută de suporteri îndoctrinați și paranoia, de un juriu hotărât să respingă orice farâmă de contestare a vinovăției acuzatei. Redford nu uită sa reconstituie un proces descris de isterie și confuzie, proces care aruncă populația acelor vremuri în josnicia găsirii unui responsabil.

Take Shelter (2011) - Guest-post pentru Teodora Apostol

Nota IMDB: 7.7 (8 de la mine)
Regia: Jeff Nichols
Gen: dramă, thriller

Morala mea: Trebuie să fii cu-adevărat sărac cu duhul pentru a atinge fericirea!

Stimați cititori, 

Ideile de față au fost așternute pentru draga mea cinefilă - Teodora Apostol - de la Despre Filme, cu mențiunea că mi-a făcut mare plăcere să le scriu. Și adevărul e că nu mă așteptam ca acest ”slow-moving movie” să mă încânte atât de mult!

N-aduce anul ce-aduce ceasul, ar zice unii care se fălesc cu pleata albă. Uneori, și a șaizecea parte dintr-un ceas pare suficientă pentru ca lucrurile s-o ia la vale, pentru ca totul să se schimbe și nu întotdeauna în sensul bun. O secundă poate apăsa butonul unei maladii incurabile sau poate așterne o prăpastie între tine și cei foarte apropiați. Iar când bulgărele de zăpadă începe a se rostogoli, încearcă să-l oprești până nu prinde viteze și proporții care să-l facă de nestăvilit. Ideal ar fi să și poți face asta!

Undeva în SUA, Ohio, prin decoruri rurale mai mult decât potrivite cu acțiunea pe care o vor găzdui, un cetățean pe nume Curtis (surprinzător rol al lui Michael Shannon!) pare foarte bine ancorat în rutina vieții de familie. Are o soție iubitoare, dedicată (Jessica Chastain), prieteni pe care se poate baza la greu, un loc de muncă decent care îi oferă o asigurare de sănătate avantajoasă. Și totuși, un copil surd și o mamă bolnavă de schizofrenie mânjesc tabloul în culorile imperfecțiunii.

Intouchables (2011) - Guest-post de Teodora Apostol

Nota IMDB: 8.5/10 (9 de la Teodora)
Regia: Olivier Nakache, Eric Toledano
Gen: comedie, dramă

Morala Teodorei: În fața bolilor și a nenorocirilor suntem cu toții egali, indiferent de etnie, sex, culoarea pielii sau poziție socială. Trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă, să apreciem ceea ce avem și să încercăm să găsim de fiecare dată germenele de optimism care se află în miezul lucrurilor.

Stimați cititori,
Nimic nu-mi face plăcere mai mare decât aceea de a descoperi oameni pasionați de cinematografie care împărtășesc și cu noi o frântură din gândul lor. Am fost foarte fericită când Teodora Apostol de la Despre filme mi-a onorat invitația de a scrie o recenzie pentru Cinematecă! Pune foarte multă pasiune în ceea ce face, lucru care mă determină să revin pe blogul ei și să-i citesc cronicile cu deosebit interes. Condeiul îi este prieten de fiecare dată. Pe de altă parte, mă determină să ridic standardul propriilor recenzii și să mă întreb, înciudată uneori, ”De unde i-a venit ideea asta?” Când mi-a confirmat că și pe ea o încearcă sentimente similare atunci când îi lecturează pe alții din blogosfera cinefilă, am realizat cât de bine ne completăm reciproc și câtă nevoie avem unii de ceilalți. O felicit pentru munca ei, de apreciat nu numai din perspectiva rezultatelor, ci și din a faptului că prea puținul timp liber pe care îl are la dispoziție nu o împiedică să ne împărtășească lucruri minunate . O mostră sinceră de pasiune care merită toate laudele și încurajările! Vă recomand să-i citiți recenzia - We Need to Talk About Kevin.

Sentimentul pe care îl ai în timpul filmului își face simțită prezența mult timp după genericul de final, prelingându-se pe durata a mai multe zile. Nici nu mai țin minte când a fost ultima dată când am avut această senzație persistentă, multiplă, după vizionarea unui film. Împăcare, serenitate, bucurie de a trăi - toate astea și ceva mai mult ne oferă Intouchables.
Cu un succes zdrobitor la public, Intouchables a depășit 19 milioane de spectatori la nivel internațional (and keep counting!), plasându-se pe locul doi în topul celor mai vizionate filme franțuzești - după Bienvenue chez les Ch'tis (2008), surclasând Marea Hoinareală din 1966 cu Louis de Funès - și pe locul trei în Box Office-ul francez (pe locul intâi e Titanicul, bineînțeles).
Și acum, întrebarea care decurge firesc din toate aceste informații este: ce are, domnule, filmul ăsta, de vorbește toată lumea despre el? De obicei, producțiile cu mare succes la public nu alunecă prea bine pe gâtul criticilor... Intouchables ce gust și consistență o avea?

We Bought A Zoo! (2011) - Guest-Post pentru Laurentiu Iancu

Rating IMDB: 7.2 (7 de la mine)
Regia: Cameron Crowe
Gen: comedie, dramă, familie

Morala mea: Încearcă să lași în urmă ceea ce ți s-a întâmplat rău în viață și ia-o de la capăt. Niciun început nu este ușor, însă, după mult efort și pasiune autentică, reușita nu va întârzia să apară. 

Recenzia a fost scrisă pentru domnul Laurențiu Iancu de la Ochiu’ Rațiunii. ”Sunt echidistant, cu ochiu' perfect deschis. Raționez, deci exist”, spune stimabilul. Am fost foarte plăcut surprinsă să constat că eu am deschis seria guest-posturilor pe blogul lui!
Inspirată de latura părintească a domnului Iancu, gândul meu a zăbovit asupra unui film de familie foarte drăguț, care îi va încânta deopotrivă pe copiii de lângă și din voi, pe visători, pe iubitorii de animale, cât și pe cei pe cei care cred într-un nou început.

Vă puteți imagina, în curtea casei dumneavoastră, țarcuri ce adăpostesc lei, tigri, urși grizzly, vidre și alte minunății ale naturii? Nu, acesta nu este un basm, ci o întâmplare reală descrisă de însuși protagonistul ei, Benjamin Mee, în cartea ”Avem un zoo! O carte incredibilă despre o tânără familie, o grădină zoologică în paragină și 200 de animale sălbatice.” În august 2006, familia Mee cumpără parcul zoologic Dartmoor din sud-vestul Angliei, îl reface din temelii și îl redeschide publicului larg în iulie 2007. Recomand călduros această carte tuturor celor care au fost vrăjiți de poveste și care doresc să afle cum s-au petrecut întocmai lucrurile (simpla lecturare a rezumatului îmi indică faptul că filmul a suferit modificări importante față de povestea originală).

Who Is Cletis Tout? (2001) - Guest-Post de Daniel Botea

Rating IMDB: 6.3 (10 de la Daniel)
Regia: Chris Ver Wiel
Gen: Comedie, Crimă

Morala lui Daniel Botea: Filmul este viață, viața este film.

Îmi face o deosebită plăcere să vi-l prezint pe domnul Daniel Botea, un cetățean ”natural, optimist, oltean și sportiv. La job inginer IT, în rest consilier pentru un stil de viață sănătos și blogger în viața de zi cu zi”, așa cum el însuși se descrie. Vă invit pe blogul lui, natural ca aloe vera, condimentat cu ingrediente precum bun-simț, utilitate, calitate, optimism. Fără E-uri, dar cu câteva EU-ri. Îmi place de Daniel, e un om cu scaun la cap, preocupat de ceea ce pune în farfurie, ba chiar are și o rubrică intitulată ”Miercurea fără carne”. Apreciez foarte mult grija unui om față de sine, față de sănătate în general și mărturisesc că ”Mens sana in corpore sano” mi se pare unul din cele mai înțelepte lucruri pe care mi-a fost dat să le aud în această viață. Bravo, Daniel!
Mărturisesc, de asemenea, că recenzia lui mi-a stârnit curiozitatea, dat fiind faptul că ea nu este rodul unui cinefil înrăit. Haideți să vedem ce a ieșit!

15 titluri de film mai putin...inspirate - Guest-Post pentru Daniel Alexandrescu

Dragii mei,

Articolul de mai jos a fost scris pentru cronicarul Daniel Alexandrescu, un om deosebit de sensibil, așa cum am mai afirmat-o și cu alte ocazii. Vă invit pe blogul lui pentru o mostră de tinerețe, prospețime, sensibilitate și, nu în ultimul rând, rațiune. 

Inițial, purtătorul de plete mă invitase să scriu despre Prostie, dar nu oricum, ci într-un fel care să doară. Pe la jumătatea articolului m-am oprit, nu mai era deloc amuzant și începusem să mă cam enervez. Starea crispată m-a determinat să abandonez ideea și să mă îndrept către ceva care să destindă cititorii. Mi-a luat zile bune documentarea și scormonirea prin memorie, însă fără ajutorul lui Mataș, adevărat iubitor al filmului, nu aș fi reușit. Neprețuit, dacă gândesc pe îndelete: citisem și recitisem textul de atâtea ori, încât mă obișnuisem prea mult cu titlurile. Le-am analizat împreună, am scos ce am considerat că trebuie scos și am adăugat câteva propuse chiar de el. Absolut delicioase! Mulțumescu-ți tare mult, Mataș!

Când mintea pleacă la plimbare, își cam pierde locul de onoare...iar cum sarea și piperul existenței mele este Măria Sa, Filmul, m-am gândit să zâmbim puțin astăzi. Fie și pentru câteva minute, tot e un câștig uriaș! Așadar, cu mintea rătăcindă pe cărările încâlcite ale celei de-a șaptea arte, am văzut câteva titluri de film care mi-au atras atenția. Nu știu voi ce gândiți, dar mie mi s-au părut puțin...neinspirate!

Menționez din capul locului că este vorba DOAR de titlul filmului și nicidecum de legătura lui cu conținutul sau de calitatea peliculei în sine. În anumite cazuri, titlurile sunt date de cărțile după care au fost ecranizate filmele, dar tot m-am amuzat. Am exclus din start parodiile evidente de tipul The Maltese Bippy sau Kentucky Fried Movie. Și dacă rezistați până la final, am și 2 bonusuri pentru voi. Așadar, ce să fi fost în mintea stimabililor în momentul botezului? Ia să vedem 15 titluri!

Loosies (2012) – Un film cu tigari la bucata - Guest-post de Daniel Alexandrescu

Rating IMDB: 5.9 (8 de la Daniel)
Regia: Michael Corrente
Gen: Comedie, Dramă, Romantic

A fost o mare bucurie să-l cunosc pe Daniel Alexandrescu. Suflet sensibil, rațiune din greu exersată, plus plete bogate la purtător. Mi-ar fi foarte greu să îi definesc stilul, dar am reținut auto-caracterizarea de bufon la curtea regelui. O infuzie constantă de proaspăt și energie, o aromă plăcută în blogosferă și un bun simț instalat cât se poate de confortabil. Îl puteți găsi în două locuri: în Partea plină, dar otrăvită a paharului (unde ironizează în mod tare amuzant prostia) și pe Blogul lui Thestralus, unde își scrie trăirile în rime. Felicitari, Daniel! Continuă ceea ce ai început atât de frumos!

Am urmărit acum câteva zile pelicula cinematografică Loosies. Nu o să mă apuc acum să fac rezumatul filmului, pentru că dacă vă povestesc eu, nu ar mai avea niciun rost să îl urmăriţi şi voi. Eu o să scot în evidenţă numai remarcile din perspectiva pur personală.

În primul rând ar trebui să fiţi atenţi la distribuţia interesantă: un Peter Facinelli (Carlisle din Saga Twilight) aparent mai tânăr faţă de cum arăta la 20 de ani, protagonist şi, în acelaşi timp, scenarist şi producător. De asemenea, îl vedem pe Michael Madsen într-o formă de zile mari (zici că abia a terminat filmările la Sin City), în rolul său perpetuu de poliţist non-conformist. Filmul este, înainte de toate, un melanj interesant de realitate dramatică şi umor de situaţie, care abordează într-o manieră foarte interesantă firul poveştii.

Dezgolire - Guest Post de Mushotoku Maakhera

Andreea Lupșa sau Mushotoku Maakhera, cum își spune ea prin blogosferă, este un om deosebit pe care mă bucur că l-am cunoscut, fie și în mod virtual. Studentă a Facultății de Medicină, este o combinație insolită de rațiune și trăire artistică și cred că cele mai bune cuvinte sunt cele pe care le folosește ea însăși în autodescriere: ”Pictez lumea în cuvinte, susțin Știința și Rațiunea, promovez Cultura, mă implic în dezbateri inteligente, Filozofez”. Interesant, nu? Vă invit să aruncați un ochi pe blogul ei, efortul vă va fi răsplătit.

Că cinematografia este o artă, o poezie vizuală, am simțit-o dinainte s-o citesc pe undeva! Mereu am acționat urmând un impuls, fără prea multe întrebări. Dar felul în care Andreea vede filmul m-a impresionat profund, m-a făcut să vibrez, mi-a atins sufletul. Trăirile noastre sunt similare, cu diferența că subsemnata nu le-ar fi putut exprima niciodată atât de limpede. Și atât de poetic!

Vă las în compania unor cuvinte care vor face ca Măria Sa, Filmul, să simtă o mângâiere caldă și că rangul Lui de Artă este pe deplin meritat. Uluitoarea îmbinație de imagine, sunet, vibrație, idee, trăire! Sarea și piperul existenței mele! 
”Nu uitați să visați, prin film și... dincolo de acesta!”, spune atât de frumos Andreea...

Kill List (2011) - Guest post by Filmsinopsis.ro (Marian Iuga)

Rating IMDB: 6.2 (filmsinopsis.ro îi acordă 8.5)
Regia: Ben Wheatley
Gen: horror, thriller

Morala filmsinopsis.ro: Cei pe care nu-i măcelărești, nu te lasă să fii fericit!

Nimic nu-mi face o plăcere mai mare decât aceea de a descoperi oameni pasionați de cinematografie care împărtășesc și cu noi o frântură din gândul lor. Marian Iuga de la filmsinopsis.ro este doar unul dintre ei, iar site-ul care îi poartă amprenta mustește de recenzii frumos scrise, libere și originale. Este un loc unde revin cu mare drag! Recenzia de față este plămădită special pentru Cinemateca Trisk și îi mulțumesc pe această cale. În plus, ea completează acest blog cu un gen horror pe care nu m-aș încumeta să-l vizionez prea des, cu atât mai puțin să-l aștern pe hârtie. În urma discuțiilor avute cu Marian, a rezultat că filmul, de o violență fără limite, îi va încânta pe unii mai amatori de senzații tari, în timp ce alții, mai sensibili din fire, s-ar putea declara complet oripilați. Lectură plăcută!

Nu cred că filmul independent regizat de Ben Wheatley se încadrează în genul horror, dar cu siguranţă Kill List e unul dintre cele mai violente şi şocante thrillere ale cinematografiei britanice din ultimii ani. Primele 30 de minute nu reprezintă un avertisment pentru ce va urma, ba chiar crezi că firul epic se va reduce la drama unui mercenar sau asasin plătit rămas fără slujbă după un incident neplăcut şi care nu se poate adapta la o viaţa simplă alături de o soţie, fost cadru militar şi un fiu de vreo 10 ani. Răbufnirile sunt dese şi nici prezenţa prietenilor nu reprezintă un dig pentru demonii unui om violent. Aceste momente specifice sindromului Irak sau Afghanistan nu durează o veşnicie. Nevoia de a elimina anumite scursuri îi scoate din bârlog pe Jay şi Gal, doi prieteni, doi asasini extrem de pricepuţi.

Pledoarie pentru filmele non-americane - Guest Post by Drd Emil Calinescu

Emil Călinescu (pardon Drd Emil Călinescu!) e și el un cetățean căzut în patima blogărelii. N-am calculat exact câte primăveri a adunat dumnealui până acum, dar în 2008 a absolvit Facultatea de Sociologie, după care a terminat un Masterat și a început cursurile Facultății de Drept (la vară se finalizează și aceasta). Este doctorand în sociologie, având drept temă, țineți-vă bine, Sociologia manelelor. O monografie a fenomenului manelelor în spațiul cultural românesc. El este ”cel mai minunat student” cu ”cel mai minunat blog”, căruia nu-i scapă nimic. Dacă v-am stârnit interesul, puteți zăbovi o vreme pe blogul acestui domn. Scrie despre absolut orice se întâmplă în jurul lui și al altora, iar gâlceava dintre semeni îl încântă peste măsură. Să nu vă mire dacă articolele lui încep cu ”Vă era dor de un scandal ? Mie unul, da !”, înseamnă că domnul aici de față funcționează la cote maxime. Este unul dintre cei mai activi bloggeri din grupul la care m-am afiliat (grup care conține în jur de 380 de persoane), își face temele cu o conștiinciozitate care-l va plasa în locurile fruntașe din orice top s-ar înscrie. Dacă va ramâne la fel de perseverent, ochiul meu de vulpe bătrână îl vede ajuns departe în blogosferă!

Toată suflarea vizionează pelicule ! Așa încât, nu a fost curiozitate mai mare pentru mine (în afara decernării premiilor Oscar), decât să citesc pledoaria acestui domn pentru filme non americane. Stil direct de abordare, haios și lejer! Ne revedem în final pentru concluzii !

Chico and Rita (2010) Guest post pt filmsinopsis.ro

Rating IMDB: 7.0 (9 de la mine!)

Regia: Fernando Trueba, Javier Mariscal, Tono Errando
Gen: animație, muzical, romantic

Morala mea: Muzica nu iaște doar aceea care gâdilă urechea într-un mod plăcut, căci ea gâdilă și inimile.

Când Marian Iuga de la filmsinopsis.ro m-a invitat să-i scriu o recenzie, am acceptat bucuroasa. Căci blogul acestui domn îmi dezvăluise, printre rânduri meșteșugite, o mare pasiune pentru film, lucru care m-a cucerit îndată. Este o deosebită încântare să descopăr oameni căzuți în patima cinematografiei, oameni de la care am constant ce învăța și care îmi completează într-un mod cât se poate de armonios trăirea artistică. Pe această cale, îi mulțumesc din suflet pentru aprecieri și pentru provocare!

Animația și filmele străine sunt rubricile pe care le aștept cu sufletul la gură, atunci când vine vorba de Oscar. Și cum fiecare an aduce suprizele lui, am zărit printre nominalizații lui 2012, două animații complet străine de mine: A Cat in Paris și Chico and Rita. Zăbovesc cu câteva rânduri asupra acesteia din urmă, în speranța că voi îmbia cititorii să o vizioneze cu același drag pe care l-am avut și eu.