Nymph0maniac II / Nimfomana vol 2 (2013)

Lars von Trier (the deaf guy...)

(Atentie, spoiler!)

LvT, dintr-un motiv care inca imi scapa, a ales, catre finalul partii a doua, sa dea cheia de interpretare a intregului film: toata viata lui Joe este, de fapt, viata unui barbat; daca o femeie e batuta cu pietre pentru un astfel de traseu, un barbat e automat acceptat, inteles si chiar iubit. Nimfomana e o "lectie de prima ipocrizie", in care se presupune ca pricepi cum automatismele culturale functioneaza de fiecare data independent de motto-ul vietii tale. 

Nymph()maniac (2013)

Autor articol: Marcel Prost

Nota Cinemateca.eu: 9.50/10 (nota Laura: 9/10; nota Marcel Prost: 10/10)
Regia: Lars von Trier
Gen: drama

Morala: Morala evolueaza prin frustrare

Multumim Independenta Film pentru invitatie!

Nimfomana I e o poveste pentru oameni rai, iar nu despre oameni rai; nu Joe e intruchiparea raului, ci publicul care o judeca. Joe e "dincolo de bine si de rau" pentru ca e dincolo de religie si morala; aflam asta din primele 10 minute, ca sa nu fie confuzii de cine judeca pe cine. Ceea ce face si simte Joe nu are legatura cu morala sau cu credinta, ci doar cu vointa. Expresia vointei in Nimfomana e "nu vreau sa iubesc (un principiu profund anti-crestin, a propos), si tot ce vreau e sa ma comport dupa cum ma taie capul". Intamplator, pe Trier il taie capul cu skepsis: Joe se comporta ca un celibatar. Joe e, prin excelenta, expresia mintii unui barbat.

Si de aici totul se duce de rapa; ceea ce constituie "portofoliul" sau trofeele unui barbat, la Joe devin probe incriminatorii in vastul si perversul proces de judecare si ardere pe rug, de dincoace de ecran.