May 31, 2014

[review] Maleficent (2014)

Multumim, Forum Film, pentru invitatie!

Autor articol: Marcel Prost
Regia: Robert Stromberg
Gen: actiune, aventura, familie

Nota Cinemateca: 7,5/10 (Laura 7,5/10; Marcel 7,5/10)

Morala: Nu oricine care te baga in rahat iti vrea raul si nu oricine care te scoate din rahat iti vrea binele. 

Disney a inceput, odata cu "Princess and the Frog", apoi "Tangled", "Frozen" si acum "Maleficent", o campanie de restaurare a miturilor care merge, in unele cazuri, chiar pana la distrugerea lor; pe de o parte e vorba de o adaptare la vremurile noastre a rolurilor si dinamicii sociale, cu totul altele decat cele de pe vremea cand Disney insusi inca mai desena. Pe de alta parte, noile versiuni ale basmelor popularizate de Disney sunt adaptate unor principii de corectitudine sociala (cat de cat), prin care incearca sa evite termenii absoluti in judecarea fara juriu a personajelor.


Dispare anatema, relativizata de conjuncturi si de realismul personajelor; Raul nu mai e "rau in sine" ci e o consecinta a propriilor fapte si decizii. Cumva, aceleasi Rapunzel si Aurora vad acum un pic mai adanc, atat in sufletul celorlalti, cat si in consecintele faptelor proprii. Chiar daca personajele sunt aceiasi copii de acum 50 de ani, modul in care interpreteaza lumea apartine unor tineri.

Maleficent, desi pastreaza denumirea si aspectul originare (cel din urma, pana la detalii fine), e un personaj mai degraba realist decat romantic. "Zbuciumul" romantic isi găsește atât cai de expresie si manifestare, cat si solutie. Nimeni, la Disney, din 2000 încoace, nu mai e predestinat ci doar inclinat sau fortat de imprejurari acceptabile rational; Maleficent nu da buzna la botez sa blesteme copilul de dragul de a face rau, ci are motive realiste, chiar daca actul e reprobabil. Cele trei zane bune nu mai sunt niște serafimi, ci sunt bune doar la urzit; sa nu le pui sa iti creasca odrasla, insa, ca o duc la pieire. Sluga lui Maleficent, Diaval (un fel de Diavol, dar cu "a") desi slaba de inger si inceata la minte - are sentimente nobile si bun simt... (SPOILER: e o cioara...)

Cuvintele care descriu cel mai bine marea schimbare de paradigma in basmul "Frumoasei din padurea adormita" sunt "cauzalitate si responsabilitate". Azi pare de-a dreptul hilar ca o persoana cu puteri magice sa blesteme un copil doar pentru ca n-a fost invitata la botezul lui... Așa ca Disney pune in spate un motiv mai solid si mai actual: Maleficent e schilodita de Stefan cel avid de putere, așa ca se răzbuna pe el, indirect. Faptul ca se răzbuna pe copil si nu pe Stefan e motorul romantic al basmului modern. Daca povestea si atmosfera sunt romantice (gotice), personajele insa nu. Maleficent are orgoliu dar si constiinta; este zana dar si mama, distruge dar si protejeaza; zanele sunt bune dar proaste; Stefan iubeste femeia dar mai mult iubeste puterea. Caracterele personajelor au atribute complementare (realism) si nu antitetice (romantism), ceea ce le face mai credibile. Nu e deloc ușor sa mai spui "basme" unor copii care te invata cum sa folosesti tableta...

Personajul Maleficent are caracteristici de erou noir: misterios, charmant, erotic, violent dar protector. Atat ca in anii '50 ar fi fost un barbat, pe când in 2014 e o femeie. Nu cred ca are cineva de obiectat la modul in care erau construite personajele lui Marlon Brando sau Orson Wells, nu...? La Jolie au mai adaugat doar putin latex si niște coarne fetis... Daca eroul din filmul noir era un arhetip masculin pentru spectatoare, Maleficent bate un pic spre o dominatrix, pentru spectatori.

Dincolo de orice gând pervers, Jolie transmite maleficul personajului ei prin privire, zâmbet si postura; termenul de "malefic" e ajustat de la "rau in sine" la "forta distructiva, sarcasm si suflet bun, bine mascat"...

De rau

Zborul Maleficentei e stangaci si nerealist, in mare contrast cu maiestuozitatea intentionata. Parca zboara cioara din "A saptea pecete".
Urletele de disperare sunt trase de aripi, si scad tensiunea in loc s-o amplifice.

Unele reacții încă par sa vina din adâncurile inconstientului: Aurora se arunca in bratele tatalui sau desi nu-l văzuse niciodată, dar filmul recupereaza când tatal o arunca, la randul sau, in camara, ca pe araboaice; omul e "manat de paranoia" (mot-a-mot). Războiul pornit de oameni împotriva inconstientului, scuze, impotriva taramului fermecat are tot atata intemeiere ca si acum 50-100 de ani: "pentru ca noi credem ca putem infrange si nici un alt motiv nu mai e necesar". SPOILER: nu infrang!

SPOILER:
N-am găsit explicatii sau motive acceptabile pentru alura constant erotica a Maleficentei, nu se leaga cu rolul sau asumat de mama iubitoare. Astfel ca, dupa scena din baldachin, am avut o ușoară strângere de inima pentru latura obscur-homosexual-incestuoasa a relatiei...

End of spoiler.

Si daca tot ziceam de rescrierea mitului femeii lovite in orgoliu - observ ca orice picior de mascul sanatos a disparut, de parca filmul e făcut de Almodovar. Dacă pana azi povestea era stramba la stanga, azi parca au dat-o un pic pe spate si la dreapta. E drept, langa o dominatrix se potrivesc numai sclavi, nebuni sau tineri nesiguri pe orientarea lor sexuala; de exact de tiparele astea dam in film: cioara e sclavetele, Stefan e nebunul, printul pe cal e virginul anxios si nesigur daca tre' s-o ia sau s-o dea. Asa ca Maleficent pune mana si il taraste ca pe un catel in lesa, la doi metri in aer, spre a-i face bucuria fetii si a-si spala propriile pacate. Incercarea moarte are.

As revedea filmul, insa doar pe sarite, pentru câteva scene; ideea de modernizare reparatorie ma bucura mai mult, chiar daca mai au mult de mers la terapie pana s-o indrepte de tot.

P.S. Laura: Spectatorii trecuti prin scoala nu se vor putea abtine de la cateva intrebari. De exemplu, cum 666 sa te numesti Maleficent din nascare, cand, in fapt, tu esti o zana buna, zbori cat ii ziulica de lunga si iti protejezi teritoriul de intrusi? Sau, altfel spus, cand zana cea buna devine rea (tradata de oameni si cu dorinta de razbunare), nu cumva ar trebui sa isi schimbe numele in Beneficent? Pe de alta parte, printesa blestemata isi petrece copilaria alergand pe campul fermecat, intovarasindu-se cu creaturi fantastice si alte oratanii pana la venerabila varsta de 16 ani, fara ca macar sa afle cum arata o litera. Oare asa arata copilaria ideala a unei viitoare doamne cu sange imparatesc, fara nici cea mai mica urma de responsabilizare? Intrebarile vin pe fondul prezentei actualizari disneyniene a povestii si nicidecum asupra formei initiale, pe care o stim cu totii. Asadar, daca tot avem o Angelina Jolie pe post de zana-superba-in-latex, muiere care creste singura un copil, ajutata pe alocuri de barbatul-cioara, pe post de lacheu la dispozitie, de ce nu am avea o actualizare reala a povestii si nu doar o senzatie ca Angelina pozeaza pentru o revista glamour? Altfel, rolul o prinde excelent, reusind sa potenteze dualitatea bun-rau a fiintei.

In ansamblu, Maleficent nu mai e chiar Frumoasa din padurea adormita, iar asta nu il face nici de lepadat, nici de luat in brate. In ciuda unor secvente inconsistente vizual, emotional sau la nivel de logica, atmosfera de basm e veridica, iar cateva cadre iti taie rasuflarea. Dar, mai presus de toate, sunt cateva mituri cu care Maleficent da de toti peretii, spre amuzamentul spectatorului, semn ca vremurile s-au schimbat. Publicul s-a schimbat. Or fi bune zanele la ursit, dar habar n-au cum se creste un copil, sarutul printului nu mai e salvator, iar Raul nu mai e ceva absolut, imuabil. O experienta de urmarit musai in IMAX 3D!