Filmul a fost vizionat in cadrul festivalului Les films de Cannes a Bucarest.
Multumim organizatorilor, Filme de festival, pentru amabilitatea de a ne invita la cea de-a cincea editie!
Autor articol: Laura
Nota Cinemateca.eu: 9.25/10 (nota Laura: 9.50; nota Marcel: 9)
Regia: Mike Leigh
Gen: biografic, drama, istoric
Morala: Cu talentul nu te pui, te conduce el unde vrea.
Mr. Turner e o mostra biografica demna de toata atentia, un exemplu consistent despre cum sa faci un film interesant despre o viata neinteresanta, in esenta ei. Pelicula exceleaza din orice unghi ai privi-o: scenariu (ca si mod de constructie a personajului), actorie (Timothy Spall a luat premiul pentru interpretare masculina la Cannes), scenografie (veridica, un exemplu recent de esec absolut fiind Serena, unde veritabil e doar noroiul, restul decorului pare scos din cutie, sectia nou-nout, si trantit ostentativ), la care adaugam dialoguri savuroase, intr-un dulce grai englezesc de odinioara.
Filmul urmareste ultimii 25 de ani din viata lui J. M. W. Turner (1826-1851), pictor romantic englez, precursor al impresionismului, figura excentrica si dezagreabila, care isi croieste drumul printre mormaieli, pufnituri si indiferenta (cu exceptia tatalui, singurul om pe care l-a iubit cu adevarat), dar intotdeauna cu penelul in mana, gata sa surprinda natura (marea, cu precadere). Menajera (Dorothy Atkinson) il iubeste, iar el o abuzeaza (scenele lor de sex sunt scurte si gretoase, rascolitoare prin postura de obiect a femeii), frecventeaza asiduu bordelurile (stim ca e client fidel, dar scenaristul insista pe un portret facut unei prostituate oarecare), si-a repudiat nevasta si pe cele doua fiice de care nu pomeneste niciodata, lasandu-le in mizerie (ele vin periodic in "vizita", cu reprosurile la purtator, iar "intrevederile" se incheie fara a avansa in vreun fel), isi ironizeaza in public colegii de breasla (care vor avea ocazia sa isi ia revansa mai tarziu, cand Turner pare a-si fi iesit din forma), iar orgoliul subjuga interesul material (isi pistoneaza o cunostinta sa ii returneze o datorie de 50 de guinee, dar refuza sa-si vanda intreaga opera contra unei sume uriase, pe motiv ca ar vrea ca toate tabourile sa ii fie expuse public, intr-un singur loc si gratis pentru marele public). Fateta excentrica si de-a dreptul inumana, pe alocuri, e intretaiata de evenimente care scot la iveala, de undeva din adancuri, gesturi menite a mai contrabalansa din asprime: moartea tatalui (ca tot veni vorba, mor destui omuleti in film), precum si apropierea de Sophia Booth (interpretata de Marion Bailey), fire bonoma si joviala, cea care ii va deveni sotie, ultima, de altfel.
Interesant si meritoriu este modul de constructie a personajului, in care toate evenimentele si situatiile descrise anterior sunt impletite in pelicula cu o doza apreciabila de detasare si de obiectivitate din partea regizorului. Totul ramane la aprecierea spectatorului, care va alege singur insusirile pe care le considera definitorii pentru J. M. W. Turner. Mike Leigh nu evidentiaza, din fericire, anumite trasaturi in detrimentul altora si nici nu directioneaza privitorul catre o drama fara margini, de chin si jale intru stoarcerea lacrimilor; dimpotriva, comicul isi gaseste un loc firesc (doar vorbim de umor englezesc!) intr-o inlantuire de fapte diverse, necroita cu scopul manipularii de vreun fel. Tonul subtil-ironic domina o buna parte din dialoguri, engleza-i dulce si veche, iar civilitatea exagerata, dar savuroasa, ne aminteste in fiecare fraza ca Anglia e patria "gentleman"ilor.
Incantarea nu e doar auditiva, ci si la nivel vizual: scenografie impecabila si atitudine in ton cu epoca (ceea ce nu poate fi decat rezultatul unui efort urias de documentare). Podeaua scartaie zdravan sub mersul apasat al domnului Turner, iar vopselele stau in ceva ce seamana, mai degraba, cu recipiente pentru potiuni magice (ceea ce nu e prea departe de adevar). Insusi Leigh este un pictor talentat, camera imortalizeaza natura in cadre-tablou, impresionante in maretie si in perfecta armonie cu creatia lui Turner.
Interpretarea lui Timothy Spall este zguduitoare, spectaculoasa, memorabila. Pentru ca lucrurile sa para firesti, la locul lor, actorul a urmat un curs de pictura, timp de 2 ani, la cererea regizorului. In plus, se pare ca ar fi existat voci nemultumite de alegerea lui Spall, datorita neconcordantelor de fizionomie (pictorul Turner avand un aspect mai atragator in realitate). Insa, una peste alta, vorbim de un succes Leigh-Spall, bazat pe interpretare impecabila, efort intens de documentare, perfectionism, rezultand un deliciu vizual si auditiv.
