Neil Jordan (scenarist si regizor) defineste genurile masculin si feminin prin atitudine si nu prin dat biologic (pentru anii '90 perspectiva era avangardista si a fost intampinata amestecat). Pe de alta parte, iubirea, ura, loialitatea si insusi razboiul sunt consecinte ale firii fiecaruia, mai degraba decat alegerii voluntare. Ironic, sexul e o atitudine, pe cand caldura sau raceala sufleteasca sunt porniri pe care nu le poti inabusi.
In cele din urma, alegerile din viata constau in a ne urma sau nu firea, tot restul de etichete sunt doar o consecinta a alegerilor noastre.
De exemplu, Fergus (Stephen Rea) ajunge sa tina la un alt barbat (Jaye Davidson) fara a fi homosexual, iar Jude (Miranda Richardson) ajunge sa se comporte ca un mascul agresiv desi relatia pe care o are cu Fergus e incarcata de sexualitate feminina. Sexul e o variabila de conjunctura pe cand "temperatura" sufletului e o constanta. Ideea e avangardista pana si pentru 2014.
Spre final filmului, scenariul o ia putin razna, catre un stil supra-dramatic, de telenovela, dar coloana vertebrala ramane in continuare verticala.
"The Crying Game" e un film de vazut, l-as inscrie langa Nimfomana a lui Von Trier, in sertarul cu emanciparea sexuala.
