Nov 22, 2013

Hunger Games: Catching Fire / Jocurile foamei: Sfidarea (2013)

Autor: Marcel Prost
Regia:  Francis Lawrence
Gen: Action, Adventure, Sci-Fi

Nota Cinemateca: 8/10 (Nota Laura: 8/10; Nota Marcel: 8/10)

Amanunte:
Show: 8
Arta: 7
Poveste: 9
Personaje: 9
Buget: 140 mil

Morala: Cu focul si cu foamea nu e de joaca



Un film peste asteptari; pentru ca la HG1 am avut o puternica reactie adversa, la HG2 am venit cu o mare strangere de inima. Ma asteptam aproximativ la aceeasi conceptie tip "Survival" sau "Gladiator" si, pentru o vreme, filmul nu parea sa iasa din matca asta. Pentru ca n-am citit cartea, devierea de curs m-a surprins placut, ba chiar a fost salvatoare. Am rasuflat usurat cand a aparut cu adevarat suspansul, ca sa zic asa...
HG2 are cam tot ce ii trebuie pentru un film de actiune, iar cele 146 de minute trec fara sa se simta. 


Printre lucrurile deranjante sunt cateva (mai multe) scene seci care puteau lipsi fara a pierde nimic; pe la inceputul filmului ai senzatia ca poetul inca nu s-a dumirit daca o sa fie epigrama sau epopee, personajele sunt estompate si inca sub imperiul HG1, dar dupa 15-20 de minute incep sa prinda un nou contur. Lucrurile se indreapta spre noua intriga - totalitarismul tensionat. 



Apoi inexpresivitatea celor doi actori principali, care acum e deja renumita, e o chestie enervanta. Jennifer si Liam par mai degraba facuti pentru poker decat pentru film, dar poate ca asa e noua scoala de artisti de-a saptea arta. 
Din nefericire (sau poate datorita) resimt o usoara antipatie fata de Jennifer Lawrence, imi inspira lipsa de profunzime sau profesionalism. Cat despre Josh Hutcherson, omul pare plin doar de bunavointa. 





Costumele... Nu stiu cum sa zic mai frumos ca nu m-au impresionat foarte tare... Poate ca n-am gusturi, dar am mai vazut falfait de pasarele cu pretentii de SF-haut-couture, inca de la The Fifth Element sau Tron si daca n-am murit atunci, nu mai mor niciodata.




De bine, mai multe: filmul e alert, camera se misca lin, cadrele sunt ample si frumoase iar actorii secundari sunt sarea si piperul. Woody Harrelson, Philip Seymour Hoffman si Donald Sutherland se misca precum pestii in apa; se simte naturaletea actorului sigur pe sine, personajele le vin bine, oamenii joaca din suflet si cu pofta, e o adevarata placere sa ii privesti.

Lenny Kravitz, pe de alta parte, fara multa experienta actoriceasca (in afara de HG1 si 2 a mai jucat in Precious si in The Butler) isi joaca rolul rezonabil insa prezenta sa masculina pune in umbra divele Liam Hemsworth, Alan Ritchson sau Sam Claflin. La 49 de ani, omul are doar doua cute pe frunte, e drept de spinare si e infasurat de o aura de demnitate si calm; nu cred ca drogurile sau alcoolul l-au adus aici...


Actiunea apare in a doua jumatate a filmului, iar intorsatura de situatie, intriga mascata frumos fac din HG2 un film frumos de actiune, cu doze de suspans care rasplatesc rabdarea pe care ai avut-o in prima jumatate. 

Povestea e scrisa bine si in plus, din cate am inteles de la oamenii care citesc si cartile, filmul e bine facut in raport cu povestea, ceea ce e se numara cu plus.



HG2 e un film de actiune care merita vazut,e peste nivelul asteptarilor si peste HG1.