Rating IMDB: 5.7/10Regia: David Ondaatje
Un remake si nu prea al "Chiriasului" din 1944. De ala hitchcock-ian din '27 nici nu ne apropiem. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, istoria cinematografica are atat de multi "Chiriasi", ca ma ia durerea de cap, in incercarea reconstituirii unui sir logic de evenimente. "Chiriasul" aici de fata aduce cu ala din 44, ala din 44 parca aduce cu ala din '27, iar inainte de '27 au mai fost cativa "Chiriasi" in vizita, dar treaba avanseaza atat de mult in timp, incat mi-a fost imposibil sa trec mai departe de Hithcock. Si tocmai cand eram pe punctul de a striga din toti rarunchii: "Cinefili din toate tarile, dumiriti-ma!", iata ca bunul prieten Matash vine sa faca putintica lumina in afacerea asta tare incalcita: "Chiriasul" e al lui Hitchcock! Punct! Bine dom'le!
Varianta din 2009 modernizeaza "Chiriasul" intr-un asemenea hal, incat il introduce in tagma aia a thriller-elor moderne, deja previzibile, cu elemente de intriga ce par a se repeta in ultima perioada.
Avem, in film, doua povesti, asupra carora incercam sa ne dumirim pe parcurs: sunt aceste povesti paralele sau ele se intersecteaza intr-un anume mod? Este vreo legatura intre chiriasul ciudat ce bate la usa doamnei Ellen, in cautarea unei camere si criminalul in serie pe care il cauta detectivul Manning? Chiriasul enigmatic, cu iesiri nocturne la fel de misterioase exista cu adevarat sau este doar o plasmuire a mintii doamnei Ellen, minte greu incercata dupa pierderea baietelului cu ceva vreme in urma?
Ca in orice societate bolnava respectabila, avem criminali celebri (in cazul de fata englezul Jack Spintecatorul), dar si imitatori la indigo (americanul pe care se chinuie de zor detectivul Molina sa il inhate, dupa ce realizeaza ca a condamnat un nevinovat, permitandu-i unui nemernic sa se bucure de libertate in mod nemeritat).
Si acum incepe inducerea in eroare, ameteala, de nu mai stii ce sa crezi! Oare cine ar putea fi criminalul: poate chiriasul (asta in cazul in care chiar exista cu adevarat), poate doamna Ellen (nu sta prea bine cu mansarda), poate domnul Ellen (care mai absenteaza de la serviciu cateva ore din turele de noapte). Si, in definitiv, de ce nu ar fi insusi detectivul Molina (ce, nu s-au mai pomenit politisti cu aplecare spre mierleala?). Stimata familie Ellen, catel nu aveti? Sa-l banuim si pe el!!!!
Filmul asta e incadrat la horror, dar nu prea e asa. Bate clar spre thriller, cu violenta sugerata si nu aratata (ceea ce nu poate decat sa ma bucure, e binecunoscuta cruzimea alui mai bolnav dintre toti bolnavii si chiar n-aveam o placere deosebita sa vad matze scoase din pantecul dududilor de moravuri usoare). Ma rog, pentru cei pasionati de subiect, filmul contine o serie de detalii poate necunoscute pana atunci despre modul de operare al lui nenea Jack, detalii in care nu prea as vrea sa intru nici acum si nici vreodata.
Promit sa revin candva cu o varianta serioasa, cea hitchcock-iana. Asta contemporana nu m-a convins decat un singur lucru: uneori, o dupa-masa poate sa treaca pur si simplu....
