The Visit - branza buna in burduf de caine

Autor: Laura

Multumim pentru invitatie Dracula Film Festival!

Vazut in cadrul Dracula Film Festival (in afara competitiei de lung metraj), filmul e idee buna in burduf de caine, pe alocuri scapat de sub control, mai ales cand vorbim de intentii sau de scenariu. Nu mi-a mai fost dat de ceva vreme sa vad o batranete atat de inspaimantatoare (sa zicem ca Amour-ul lui Haneke e un soi de referinta personala greu detronabila vreodata), mai ales pusa in antiteza cu prospetimea nepotilor, tinerete si inocenta la absolut. Si poate ca nicicand imaginea blanda a bunicilor nu a mai fost atat de tavalita in grotesc, rezultatul fiind un tablou de familie hilar-inspaimantator, intr-o proportie negestionata corespunzator sau macar firesc, sa-i zicem.

Accentul este pus cvasi-obsesiv pe familie si pe legaturile dintre cei ce o compun. Termenul de "membru al familiei" este luat cat se poate de in serios, asemenea unui organism complex, care functioneaza anevoios atunci cand isi pierde o componenta: copiii nu au tata, mama copiilor a fugit de acasa de la o varsta frageda (parintii nefiind de acord cu relatia ei amoroasa), iar nepotii incearca, pentru prima oara in viata, sa isi cunoasca bunicii, in ciuda evenimentelor tragice, misterioase, care au produs o ruptura in trecut. Numai ca, sub un zambet si-o figura blanda, se pot ascunde lucruri greu digerabile chiar si pentru una pereche nepoti plini de imaginatie si de avant in necunoscut.

Nu cred ca un shaky camera mai este de luat in considerare astazi, atunci cand vrei sa presari o nota de realism in povestea horror. Experienta cinematografica a ajuns la un soi de saturatie, cel putin din ochii mei obositi si plictisiti de aceeasi tehnica reluata obsesiv (The Blair Witch Project, Paranormal Activity, REC, Cloverfield; iar lista de filme solide poate continua generos). Asa incat, nu ideea a lipsit, ci tehnica aplicarii ei, mai ales ca scenaristul a parut indecis in clasarea propriei creatii: comedie neagra sau film horror.