*Vizionat in cadrul festivalului Dracula Horror and Fantasy Film Festival
Autor articol: Laura
Nota Cinemateca: 6.5/10 (Nota Laura: 6.5; nota Marcel: 6.5)
Regia: John R. Leonetti
Gen: horror
Morala: Mama lui de sacrificiu!
Annabelle e o incercare modesta, fara ambitii prea mari, de-a crea un preambul pentru The Conjuring. Totusi, e de apreciat spalarea dialogului si-a actiunii de cateva arome de-a dreptul medievale, dar rezultatul arata ca mai e mult pana departe.
Annabelle nu contine nimic din ce nu s-a mai spus/facut in cinematografia de profil, dar macar o face intr-o maniera decenta, cat de cat eleganta si cu un minimum necesar de efort, ceea ce salveaza productia de la drumul catre esec. Chiar daca fiorul e stors prin mijloace clasice (scartaieli de scaune care se balanganesc de capul lor, umbre, usi, pardoseli si putin cult satanic - nu strica la casa omului!), pelicula scutura si pe cel mai impasibil dintre spectatori.
Revenind la eleganta, Mia (Annabelle Wallis - da, Annabelle o cheama pe actrita!), colectionara celor mai hidoase papusi din lume, pare, mai degraba, o blonda de-a lui Hitchcock teleportata in decada '70, iar sotul John (Ward Horton), un "perfect gentleman", baiat bun si saritor la toate nevoile sotiei, elegant si distins in gestica.
Mai presus de papusi posedate (subiect exploatat aproape pana la epuizare in seria Child's Play), filmul pune la dospit o metafora, din care razbate un iz de dragoste de mama pentru noul ei nascut, combinata cu teama pura, deoarece isi vrea pruncul la adapost de toate "relele" pamantului, iar protectia nu poate fi niciodata suficienta. Un univers clasic-spre-plictisitor Mama-Copil (tatal e la munca mai tot timpul, iar fiinta demonica actioneaza taman cand nu e el acasa). Slava regizorului ca tarasenia nu a luat turnura vreunui Rosemary Baby (pana si Diavolul s-ar supara la reeditarea unei asemenea capodopere).
Totusi, scenaristul nu s-a putut abtine si a cotit-o spre medieval cu eterna poveste a sacrificiului matern (ultimul film, da?) intru siguranta pruncului, un fel de suflet-dat-la-schimb (toate treburile astea erau discutate de muieri, trecute, desigur, pe la preot - vezi Mia si Evelyn), idee de sacrificiu care plictiseste masiv (exceptie facand doar cativa rataciti cu mintea prin secolul trecut), asta ca sa nu mai vorbim de eterna poveste a obiectelor posedate.
P.S. Marcel:
Annabelle e un horror decent, dar pe care ai senzatia ca l-ai mai vazut. Intregul film e construit in vederea finalului, ca un elefant care sta intr-un picior, intr-o scobitoare; nu-i de mirare ca scobitoarea se rupe. La fel se rupe si vraja filmului, prin finalul sau mediocru. Pana la final, insa, senzatii tari si voie buna!
