Nota Cinemateca: 8/10 (Laura: 8/10; Marcel: 8/10)
Regia: John Huston
Gen: crima, drama, noir
Morala: Jungla ramane jungla si peste 10 straturi de asfalt.
In ciuda stratului de asfalt serpuit pe langa blocuri, jungla de afara e inca vivace, o forfoteala dupa bani, faima, putere, unde fiecare joaca dupa propriul set de reguli, adaptabil la nevoie.
Filmul lui Huston are un ton serios, grav pe alocuri; el ridica treptat voalul unei lumi intunecate, macinata de obsesia banului si a avantajelor pe care acesta le aduce dupa sine. O lume a infractiunii, presarata cu tradari, coruptie, minciuna, deznadejde si alienare, alimentate continuu. Fiecare personaj ce se perinda in fata camerei aduce dupa sine o drama sau o "incaseaza" pana la final.
Acest univers Huston-ian este intunecat, dar si pedant totodata. Chiar si cel mai notoriu puscarias imbraca costumul si cravata, fie si in timpul unui jaf, tinuta ce ar putea incomoda serios in spargerea unui seif plin de bijuterii. O lume eminamente masculina, fixata, asadar, pe barbati si pe relatiile dintre ei, in care femeia nu-si gaseste cuib decat in posturi decadente: fie este tratata grosolan de barbat, fie ignorata, fie tinuta pe post de amanta-papusa-dragalasa (si cine alta ar fi putut intruchipa-o decat insasi faimoasa Marylin Monroe?)
The Asphalt Jungle cuprinde unul din cele mai detaliate jafuri din istoria cinematografiei, de la conceperea planului, recrutarea membrilor bandei, stabilirea onorariilor si pana la plasarea bijuteriilor pe piata. Momentul executarii jafului atinge cote de suspans sufocante, cand cei trei sparg un seif printre sirenele politiei, care se aud tot mai puternic. Dar nu este doar povestea jafului in film, ci si a vietilor celor implicati in el, luate temeinic, pe rand, bucata cu bucata, pana la un deznodamant nefast, impletit cu emotia puternica a decadentei, a mortii, a Sfarsitului.
The Asphalt Jungle e, in complexitatea si sarguinta constructiei, o nestemata a genului noir, alaturi de alt exponat de marca, The Maltese Falcon, aparut cu 9 ani inainte, sub aceeasi bagheta regizorala Huston-iana. Filmul de fata e un strasnic punct de plecare pentru alte jafuri ce au urmat in cinematografie (vezi Rififi sau Reservoir Dogs), indelung si minutios planificate, dar si sortite esecului. O modalitate ingenioasa de a arata cum "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ", planul perfect fiind rasturnat de amanunte insesizabile ochiului si mintii. Sau e hazard pur...
