Multumim distribuitorului filmului in Romania, Forum Film Romania!
Autor articol: Marcel Prost
Regia: Roberts Gannaway
Gen: animatie, aventura, comedie
Nota Cinemateca: 6 / 10 ( Laura 6; Marcel 6)
Morala: "Avioane, taica!"
Mi-l inchipui pe Roberts Gannaway, punand sigiliul pe ultima scena si dand drumul la caini, in Disney: "Ah, ce treaba buna facui!"... Parca ii si vad figura, radiind de satisfactie si de restul emotiilor pozitive, batandu-se pe umar cu toti programatorii cu ochi rosii de nesomn: "Hai ca iesi bine, nu?".
Mmmnu prea iesi bine, 'ar mama lui sa fie. Iesi ca o batrana dupa o anestezie totala: sigura ca e deja moarta si ingrijorata ca n-o sa fie pomenita.
Vasazica, de bine: unele scene sunt facute excelent, daca te poti concentra sa uiti tot ce s-a intamplat pana acolo. Plimbarea prin canionul raului, misiunea de salvare pe coloana sonora a lui AC/DC sunt doua exemple pentru care filmul merita laude; scenele sunt lucrate minutios, cu dinamica excelenta, antrenante si chiar iti merg la inima. Iarasi, sunt cateva replici zise din suflet, cu poanta si reactie pe masura, care ridica asteptarile; cine poate spune glume asa fain, trebuie sa aiba ceva de zis, nu? Nu. (De asemenea, de specificat ca am vazut varianta dublata, iar interpretarea romaneasca, prin unele parti esentiale, a fost sub nivelul cu care ne-am invatat pana acum de la Disney RO.)
Restul insa: jale.
Personajele sunt pur si simplu gresit construite, indecise daca sunt cai sau magari, daca trebuie sa fie autoritare sau submisive, blande sau agresive, hotarate sau in bataia vantului. Relatiile dintre ele sunt o copie a unei copii dupa "Cars" (2006): batranul, fost mare vedeta, actual erou modest, devine mentorul unui pustan imprastiat care nu stie altceva decat sa fie vedeta in devenire; de pustan se indragosteste fata cea tampitica dar cu suflet mare. Am avut senzatia ca niste chinezi s-au apucat sa copieze "Cars" si au angajat programatorii Disney sa faca animatia...
Alegerea avioanelor ca personaje e iarasi la mustata, spre foarte neinspirata: gura nu se vede aproape niciodata din cauza botului, ca la rechini, doar mai rau; aripile rigide (cum e si normal) sunt ca niste maini puse in ghips; practic, dintr-o gramada de chestii care puteau fi antropomorfizate, "avionul cu fata umana" care spune poante si sufera pentru semeni, arata ca o sperietoare de ciori intr-un lan de porumbi. Elicopterele si masinile mai au o scuza, macar lor li se vede gura si n-au aripi.
Scenariul - cum ziceam mai sus, nu e nici macar o reteta, ci o copie slaba. Suspansul se pierde in haosul de replici si interactiuni, frumusetea avioanelor - in miscarile stangaci umane, iar toata libertatea pe care o animatie o poate oferi unui regizor - aruncata la gunoi. De ce sa nu stam in cutie, daca in cutie e asa bine?
E, nu e chiar asa bine; boracii din sala chiuiau dupa 15 minute iar dupa o jumatate de ora se uitau disperati dupa iesire. Copiii mai maricei, care mai pricepeau cate o gluma, zambeau amuzati dar nu dati pe spate. Adultii erau preocupati exclusiv sa-si stapaneasca copiii. Ar fi trebuit sa fie invers: copiii sa nu vrea sa iasa din sala, iar adultii sa uite ca au venit cu copiii dupa ei. Odata iesit, copilul tre' sa navaleasca pe tine cu intrebari si constatari, trebuie sa fie exuberant, nu obosit.
Filmul e bun de vazut printre picaturi.
